Pot să scriu liniştită această postare pentru că eu ştiu că el nu o va citi. Pot să spun orice, oricum, pot să jignesc sau să laud, să ridic în slăvi sau să terfelesc în noroi persoana respectivă…nu va conta…pentru că el nu îmi citeşte blogul. Ştie de la început că scriu şi că mă desfăşor aici. A citit câteva articole, dar doar atât.
În mod constant îmi trimite recomandări de articole ale unor altor oameni cu blog, dar al meu nu e suficient de bun pentru el. La început nu i-am spus nimic, apoi am avut o discuţie pe tema asta.
Mi-a spus că nu se regăseşte în ceea ce scriu eu. Păi nici nu are cum! Adică i-ar fi greu unui bărbat să se regăsească în scrisul unei femei, nu? Apoi, la un moment dat, mi-a citit mai multe articole şi m-a întrebat dacă despre el nu am scris nimic. Ce-i drept, nu scrisesem şi nici nu intenţionam! Până astăzi! :))
Aceste rânduri nu sunt melancolice sau scrise cu dor. Sunt obiective pentru că eu mi-am pus recent o întrebare căreia i-am dat un răspuns singură. Nu cred că e vorba de mesajele mele de aici, cred că e vorba de o altă faţă a mea, de nişte gânduri atât de personale pe care le aştern aici încât persoana respectivă care mă cunoaşte atât de bine, refuză să vadă că sunt mai mult decât ştia sau credea el.
Nimic nou pe frontul de vest! 🙂
Să aveţi o duminică frumoasă! Şi să fiţi voi mereu! 🙂
Mirela's Mood 