În ultima vreme lecturile mele s-au orientat mult spre o latură psihologică ce implică din plin femeile, gândirea feminină şi raportarea lor la lume. Autorul acestei cărţi, Augusto Cury, nu îmi este necunoscut. Sunt la cea de-a doua carte scrisă de el şi reuşeşte, în continuare, să mă surprindă.

(Citisem anterior „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi.”)

Mi se pară că teoriile lui nu sunt foarte complicate, sunt uşor de priceput de toată lumea şi prezintă lucrurile într-o manieră clară şi concisă despre cum am putea face lumea un loc mai bun lucrând în primul rând asupra noastră, psihic şi emoţional.

Cartea de faţă abordează multe teme interesante pentru universul feminin: gelozia, teama de a pierde, excesul de muncă, tiparele de frumuseţe atât de dorite de toată lumea, vorbeşte despre emoţiile feminine, despre temeri, dorinţe, gânduri şi identifică 14 tipuri de femei prezentându-le mai apoi pe îndelete pe fiecare în parte, cu plusuri şi cu minusuri.

Cartea se parcurge uşor, are puţin peste 150 de pagini şi poate fi o lectură drăguţă destinată celor interesaţi de subiect. Eu nu pot spune că am găsit răspunsurile pe care le căutam, dar nici nu regret că am parcurs-o, căci lucruri bune din ea am preluat cu duiumul:

Iubiţi-vă, dăruiţi-vă fără teama de decepţii şi de lacrimi. Învăţaţi să vă interiorizaţi, să exploraţi straturile mai profunde ale propriei voastre minţi şi să vă transformaţi. Fiinţa umană are un potenţial neobişnuit de a se reconstrui.

O îmbrăţişare poate stărui mai mult în amintire decât o mărire de salariu.

Viaţa trebuie tratată cu delicateţe. Respectaţi-i limitele!

Femeile analitice sunt, de obicei, auto-suficiente. Nu depind excesiv de ceilalţi pentru a-şi pune în practică visele şi nici pentru a-şi trasa obiectivele.

Dacă un ofensator devine imposibil de uitat, fiţi sigur că el se va transforma într-o boală pentru persoana ofensată.

Dacă nu avem încredere în noi înşine, nimeni nu ne va părea demn de încredere.

Maturitatea psihică nu constă în a nu greşi, ci în a folosi greşelile pentru a creşte în interior.

A nu accepta pierderea e cea mai nefericită modalitate de a pierde.

Cine nu e capabil să-i laude pe portari, osspătari, bucătari, oameni de serviciu, nu e demn să fie servit de ei. Există oameni atât de săraci că nu au decât bani. Există oameni atât de inculţi, că au numai cultura academică.

Lectură plăcută!