De vreo săptămână şi ceva nu sunt foarte, foarte comunicativă! Da, vorbesc cu lumea din jurul meu, dar nu vorbesc aşa cum o fac de obicei şi, culmea, cel mai puţin simt nevoia să vorbesc şi să împărtăşesc chestii prietenilor mei.
Nu am avut un weekend excelent, am refuzat să ies din casă, deşi sâmbătă vremea nu a fost rea, iar starea mea ciudată s-a înrăutăţit căci, acum, pe lângă lipsă de chef şi de oameni, am parte şi de lipsă de soare, cu frig şi multe ploi însă!
În mare, cam 70% dintre oamenii cu care comunic zilnic nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu mine! Sau eu cu a lor! Şi mai am momente când îmi amintesc lucrul acesta şi mă deprim. Mi se pare că am fost smulsă din contextul meu şi de printre oamenii în care mă regăsesc şi pusă lângă oameni pe care nu-i plac şi cu care nici măcar nu vreau să fiu asociată.
Poate-s eu prea pretenţioasă, dar în zile ca acestea, mă simt un adevărat martir şi toată lumea mi se pare inutilă…pe lângă asta, simt aşa, dar din adâncul sufletului, că nu mai am nicio ambiţie şi niciun chef de nimic şi mi se pare că asta se datorează ţării în care trăiesc! Şi nu mă refer doar la condiţiile meteorologice din ultima vreme!
Luna de mai trebuia să fie altfel!
Aşa:
Partea proastă e că nu am nici chef de citit când am o astfel de stare şi că, nici măcar nu mă plac prea mult zilele astea…ca să nu mai adaug că mă enervează articolele cu o astfel de stare de pe blogul meu (scrise de mine) şi al altora (scrise de autorii blogului respectiv) – articole pe care mereu le evit!
Eu nu vreau să influenţez pe nimeni şi nici nu vreau răspunsuri. Mai sper că nu sunt mulţi ca mine în perioada asta sau că nu sufăr de vreun fel de astenie târzie de primăvară! Am luat atât de multe vitamine şi chestii naturiste în lunile ce tocmai au trecut încât acum ar trebui să fiu un munte de energie şi de fericire! În schimb, eu nu am chef de nimeni şi de nimic!
Vreau soare!!!
Şi să plec undeva departe, departe! De preferinţă, într-un loc în care să nu cunosc pe nimeni!