Bârsana

V-am promis cu puţin timp în urmă că voi scrie despre cea mai cea dintre cele mai cele mănăstiri din România! Şi gata, după o (ne)cuvenită întârziere, îmi amintesc cu drag despre Mănăstirea Bârsana din Maramureş!

Din tot ce am văzut eu la noi în ţară, nu există loc mai frumos şi mai bine amplasat! E plin de flori, de frumuseţi la orice pas, în zare se văd dealuri şi munţi, iar dacă aveţi un telefon sau un aparat foto cu un zoom suficient de bun, puteţi zări cu uşurinţă ţăranii ce-şi muncesc pământul, adunându-şi sau cosindu-şi fânul, căci eu ştiu de când sunt mică, dar poate că voi nu ştiţi, în Maramureş nu rămâne niciodată petec de pământ nemuncit, fără să conteze vreodată cât de sus e cocoţat şi cât timp, pe jos, sau în căruţe, durează până să ajungă oamenii buni şi harnici la el!

Pe lângă asta, am în tolbă şi-o poveste. Despre un el şi o ea!

E reală, e despre nişte rude ale unor rude prin alianţă ale mele, iar eu îl cunosc personal pe el.

El fiind un moroşan autentic, blond cu ochi albaştri, care merge la muncă sezonieră în Spania şi nimereşte, conform planului Domnului (căci moroşenii sunt oameni credincioşi şi cu temere de Dumnezeu) în Palma de Mallorca! Stă acolo 6, 7 ani şi îşi întâlneşte mireasa! Ea este cetăţean spaniol, rezidentă în Palma, născută şi crescută acolo, profesoară de engleză. Se iubesc, fac nuntă mare, îşi aduc cu alai şi sunet de ceteră (imaginar însă, că e mai greu cu avionul!) rudele din Maramu’ în Palma, pe cheltuiala mirilor evident (v-am spus că moroşenii sunt şi darnici, şi altruişti?), şi povestea lor continuă, într-un mod foaarte fericit!

Dar ştiţi unde? În Maramureş! S-au întors acasă, semn că nu dă moroşanu „nost” Maramureşul autentic pe bucăţică de tărâm exotic care este Palma de Mallorca! Nu se renunţă atât de uşor la codrii verzi şi la semeţii brazi pentru nişte palmieri arşi de soare şi mări de cristal! :)) Sunt fericiţi şi se iubesc la fel de tare, iar mireasa, pentru că ţine la fericirea ei, a refuzat să dea titularizarea şi să mi se alăture în sistemul de învăţământ românesc, dar asta-i altă mâncare de peşte şi iarăşi mă abat de la subiect, devenind mai mult decât subiectivă! Nu-i loc de asta aici, da? :))

…

Cum de mi-am amintit eu de Bârsana? Păi chiar simplu, aş spune! Am primit o invitaţie de a merge într-o excursie în Maramureş de curând şi am refuzat-o şi nu pentru că nu sunt îndrăgostită de locuri, ci pentru că eu am multe rude acolo şi mi-e mai ieftin să le vizitez când vreau, şi să stau mai mult, decât să dau banii pe o excursie! Dar chiar şi aşa, m-am bucurat nespus când am auzit că oameni pe care îi ştiu merg acolo şi de abia am aşteptat să stau de vorbă cu ei la întoarcere căci, eu deja ştiam, totul avea să fie la superlativ şi oamenii aveau să fie cuprinşi de admiraţie…

Şi aşa a fost, au fost daţi pe spate de frumuseţile Bârsanei (şi nu numai), de apusul superb pe care l-au prins acolo, de flori şi de cele 8 sau 9 călugăriţe care se ocupă de totul, iar eu, nu ştiu de ce, m-am simţit îndreptăţită să mă bucur de bucuria lor, de parcă eu aş fi contribuit cu ceva la asta! Nu, nu am niciun merit, dar mă bucur din suflet când unele persoane cunoscute ajung să vadă locurile astea minunate pe care le iubesc şi, mai mult decât atât, îmi şi împărtăşesc părerile! 🙂

Dragilor, în imaginile de mai jos, făcute de mine, fără alte cuvinte în plus, vă prezint Bârsana:  

Dacă nu ştiaţi ce colţ de rai vă aşteaptă aici, acum ştiţi şi nu mai aveţi nicio scuză! Vă îndemn, pentru fericirea şi încântarea voastră, să faceţi un drum până acolo! Nu veţi regreta!

O zi senină vă doresc!