Nu am mai scris nimic de ceva vreme pentru că, efectiv, în toate aceste ultime zile, în timpul liber am respirat tenis şi m-am hrănit cu Roland Garros.

Ştiam tot programul, toate meciurile, favoriţii la cotele de pariuri, ba chiar mă gândisem la un moment dat să pariez şi eu…

Nu sunt o fire sportivă, pe alocuri sunt leneşă şi comodă când vine vorba de efort fizic (alergătura de zi cu zi spre şi dinspre job nu se pune!), dar faptul că aveam în competiţie o aşa jucătoare de tenis precum Simona Halep m-a făcut să fiu lipită de laptop şi de Eurosport timp de atâtea zile.

Cam toată lumea din familie s-a mirat cu noua mea „apucătură”, că de când, că de ce…păi pentru că avem o mare campioană şi acesta mi se pare un motiv suficient de bun!

Şi mai pentru ceva…

Am locuit câteva luni în Franţa. Ştiu cum sunt priviţi românii acolo! Nu, eu nu am fost marginalizată sau jignită, am fost exclusiv printre francezi, dar au fost nişte oameni minunaţi şi absolut superbi toţi cei cu care am interacţionat şi mi-au făcut şederea acolo deosebită, dar pe cuvântul meu, românii sunt priviţi ca nişte paria. Săptămânal apăreau pe canalele lor publice de televiziune emisiuni cu aspect defăimător la adresa ţării noastre: ţiganii din Paris, sistemul universitar din România, Basescu vs. Sarkozy, etc.etc! Am văzut doar eu câteva. Restul, cele pe care nu apucam să le văd, îmi erau povestite a doua zi de colegii francezi…

Cât am fost acolo, brusc am început să apreciez muzica dance românească. Imediat am început să ascult Inna care, până în momentul respectiv, mă enerva cumplit şi asta pentru că, efectiv, singurul lucru bun despre România în Franţa, în media, în perioada respectivă, era muzica de la noi: Inna, Alexandra Stan, ba chiar am auzit şi Alexandra Ungureanu &  Crush, precum şi Morandi. Iar Inna, de fiecare dată, în concerte sau în emisiuni, live sau înregistrate, nu uita să precizeze că e din România!

Aşadar, mi-am dorit din tot sufletul să câştige compatrioata noastră astăzi. Am susţinut-o din toată inima, am murit puţin pe dinăuntru la fiecare punct câştigat de rusoaică. Cred în continuare că Simona merita mai mult să câştige şi m-am hotărât pe viaţă că nu-mi place Sharapova.

Nu-mi plac ţipetele ei deranjante, dar pe ea se pare că au deranjat-o încurajărie publicului din Roland Garros când scandau Si-Mo-Na! Si-Mo-Na, căci la un moment dat i-a făcut semn arbitrului arătând cu mâna la ureche, iar arbitrul, argh, nici nu vreau să încep…

Ce vreau să spun e că tot traseul Simonei Halep nu ar trebui să fie nebăgat în seamă de orice român, căci ea lucrează la imaginea României mai mult decât o face Ministerul Turismului, iar din câte am citit prin presă, statul român nu a contribuit (şi nici nu contribuie) în formarea acestei campioane. Ca să nu mai spun câte ceva şi despre Televiziunea Română care nu a fost în stare să transmită un meci al ei, dar românii plătesc separat pentru tvr faţă de cablu tv, şi până la urmă, pentru ce?

Eu am motive să-i mulţumesc unui asemenea om. Sumele pe care le câştigă în competiţii mi se par derizorii la cât lucrează un sportiv la imaginea României la un astfel de nivel. Merită milioane de euro, nu sute de mii! Pentru că în timp ce sute de oameni strică imaginea noastră peste hotare, unul singur reuşeşte să schimbe ceva la milioane! Şi în bine, nu în (mai) rău!

…

p.s. recunsc că m-am simţit şi inspirată de Simona Halep şi aşa se face că zilele astea mi-am scos coarda de la naftalină şi m-am apucat de sărit! 🙂 Iată încă un lucru bun!