Am citit Three men in a boat de Jerome K. Jerome cu o foaaaarte mare greutate. Conform contului meu de pe goodreads.com am început-o pe 16 martie (anul curent) şi am terminat-o zilele trecute (ca să fiu mai exactă, duminică), deci mai mult de 2 luni de zile. De abia am aşteptat să o termin! Nu mi-a fost greu să o citesc din cauza limbajului (deşi citită în limba engleză) căci mă pricep la asta, dar efectiv nu mi-a plăcut.
Speram să mă amuze, citisem anterior recenzii bune despre carte, „o carte clasică la fel de actuală şi în prezent” şi da, recunosc, pe alocuri, m-a făcut să zâmbesc, dar foarte rar, astfel încât nu ştiu exact, ori mi-am pierdut eu simţul umorului, ori simţul umorului englezesc de acum câteva sute de ani nu-mi transmite nimic (cartea a fost pentru prima dată publicată în 1889)!
Trei bărbaţi alături de un câine, cu o grămadă de probleme imaginare la „mansardă” (adică-s oamenii şi ipohondri şi depresivi) pun la cale un plan şi se urcă într-o ambarcaţiune mică şi duşi sunt pe Tamisa într-o călătorie de 4 zile cât să schimbe atmosfera şi rutina zilnică. Bineînţeles, expediţia nu le aduce o prea mare schimbare, vremea nu le este prielnică şi nici nu au parte de cele mai fericite întâmplări, drept pentru care renunţă nu după mult timp.
Mă gândesc acum că dacă autorul ar fi pus 3 femei şi o pisică într-o barcă altfel ar fi stat lucrurile şi poate mi-ar fi plăcut mai mult! :))
Cu ce-am rămas din carte? Cu câteva rânduri subliniate, în engleză însă!
That’s Harris all over- so ready to take the burden of everything himself, and put it on the backs of other people.
In the present instance, going back to the liver-pill circular, I had the symptoms, beyond all mistake, the chief among them being „a general disinclination to work of any kind.”
It seems to be the rule of this world. Each person has what he doesn’t want, and other people have what he does want. Married men have wives, and don’t seem to want them. Poor people who can hardly keep themselves have eight hearty children. Rich old couples, with no one to leave their money to, die childless. Then there are girls with lovers. The girls that have lovers never want them. They say they would rather be without them, that they bother them, and why don’t they go and make love to Miss Smith and Miss Brown, who are plain and elderly, and haven’t got any lovers?
I don’t undrestand German myself. I learned it at school, but forgot every word of it two years after I had left, and have felt much better ever since.
It always does seem to me that I am doing more work than I should do. It is not that I object to the work, mind you; I like work: it fascinates me. I can sit and look at it for hours.
Din 5 steluţe, am acordat cărţii acesteia doar una şi iată-mă acum într-o foarte mare căutare a unei cărţi frumoase şi care să mă inspire. Aş încerca şi un autor român, dar nu ştiu câtă răbdare mai am pentru ei…
Anyone, recomandări?
Mirela's Mood 