Ieri am avut parte de o minunată furtună, cu un vânt dezlănţuit, cu stropi mari şi foarte mari de…grindină şi cu un întuneric brusc afară cât să ne speriem pe bune de o trecere a norilor extrem de rapidă şi de spectaculoasă.

Eu nu am făcut poze şi nici nu am filmat că aveam alte preocupări în tot acest timp. Consecinţele?

La mine în cameră a spart un geam, parbrizul maşinii tatălui meu a fost fisurat şi a intrat şi apă într-o cameră de avem impresia că e un izvor, lucru de neînţeles până în acest moment. Nici acum nu ştim exact pe unde şi cum a intrat.

Din păcate, asta nu e tot, maică-mea a plâns în hohote după toată culturile din grădinile ei. Şi pe bune că toată ziua doar asta făcea şi chiar a pus mult prea mult suflet, iar grădina de zarzavaturi arăta până ieri într-un foarte mare fel.

Şi nu e ca şi cum nu am fost recunoscători domnului de sus pentru toate astea de a venit furtuna să ni le ia! Să fim serioşi, acesta este încă un foarte mare clişeu.

Iniţial, ne-am zis că poate doar nouă ni s-a întâmplat aşa, că nici maşina nu e cea mai cea, nici casa ( în schimb, grădina chiar era!) şi că poate alţii au scăpat mai ieftin. Da’ de unde? Parbrize sparte (noi am avut noroc atunci că a fost doar fisurat), apă în casă la foarte multă lume, bucăţi smulse din pereţi şi faţada caselor, ca să nu mai vorbim de zeci sau poate sute de geamuri sparte, viţa de vie distrusă (nici a noastră nu arată mai bine), iar pe câmp plantaţiile arată a jale. Nici Timişoara nu a scăpat mai ieftin, cu arbori smulşi din rădăcină şi stâlpi de curent căzuţi peste maşini parcate regulamentar, precum şi căderi de electricitate şi străzi blocate!

Concluzia? Suntem praf în vânt. Nu ne putem pune cu mama natură, drept urmare, în acest moment, nu pot să fiu decât fascinată de tot ceea ce am văzut ieri:

(foto Anamaria Fetico)

…şi mai sper să nu mai văd aşa ceva prea curând!

p.s. îmi pare rău că nu ştiu exact numele tuturor celor care au făcut aceste fotografii, le-am cules dintr-un colaj pe facebook!