despre hormoni pe timp de primăvară, vară, toamnă şi iarnă

Am o nedumerire şi nu-mi pot explica o chestie. Ce se întâmplă oare în mintea oamenilor care nu se pot abţine şi fac sex cu oamenii apropiaţi şi foarte apropiaţii lor, dar care aparţin altora?

Câtă minte poţi să ai dacă ajungi să îţi înşeli soţia cu cea mai bună prietenă a ei? Dar câtă minte poate să aibă prietena respectivă? Dar soţia, care se face că nu vede? Sau, câtă minte să ai tu, ca mătuşă, când după ce nepoata ta se desparte de iubitul ei,  îi consolezi tu rănile… iubitului, culcându-te cu el?

Vorbesc de cazuri pe care le cunosc, din imediata mea apropiere sau prietenii conexe,  şi, efectiv, NU POT înţelege aceşti oameni, persoane care au trecut de ceva timp de adolescenţă,  de la 35 de ani încolo!

Adică, let’s face it, sexul nu e chiar o atât de mare chestie încât să uiţi efectiv tot ce se întâmplă în jurul tău şi să nu mai ţii cont de oamenii apropiaţi ţie încât să-i răneşti astfel! Nu cred că o iei razna efectiv şi te urci pe pereţi şi gata, faci sex cu primul care-ţi bate la uşă, iar dacă se nimereşte să fie poştaşul satului, asta e, ce să-i faci, eşti om şi ai greşit!Mie mi se pare sub orice limită, iar eu nu pot să pricep apucăturile astea animalice. Sau…

Uitaţi, de exemplu, în grupul meu de prietene, există un fel de înţelegere tacită, căci niciodată nu ne-am pus la masă să alcătuim nişte reguli de convieţuire sau purtare frumoasă despre chestia asta. Am picat de acord, de la sine putere, şi pentru că ţinem prea mult una la alta încât să ne rănim că iubitul uneia nu primeşte decât respectul aferent din partea celorlalte. Iar în caz că devine fost, nu mai primeşte nimic. Eventual un salut cordial pe stradă! Aşa suntem noi, nu ştiu, aşa ne-am ales una pe cealalată, dar chiar nu au fost cazuri în care vreuna să râvnească pofticios la bunul celeilalte.  Da, am zis, când a fost cazul, că prietenul uneia arată foarte bine, că e simpatic, că e amuzant, dar nu am avut şi fantezii cu respectivul. Pentru că nu e cazul!

Şi atunci ce naiba se întâmplă cu ceilalţi? Că noi suntem tinere, nu suntem căsătorite, nu avem copiii. Deci, un eventual adulter nu ar răni terţe persoane, căci ele nu există! Noi ţinem cont de noi şi nu facem tâmpenii atât de stupide, iar exemplele pe care le cunosc şi de care am vorbit mai sus, mă repet, chiar există în realitate. Le cunosc. Şi pe bune că nu pot să înţeleg.

Da, sunt atât de limitată! Punct!