Trei domnişoare cucuiete merg împreună la aeroport într-o binecuvântată zi de joi, binecuvântată pentru cea dintre cele trei care avea zbor la Paris, pentru restul mai puţin dar, în fine, iarăşi mă abat de la subiect şi nu e cazul căci azi chiar nu am mult de spus!
Ajung fetele acolo, facem check-in, ne hlizim (mai mult eu!) că s-a făcut ditamai coada după noi şi că am făcut bine că ne-am dus să lăsam bagajul şi că, numai bine, o să mai avem puţin timp să stăm de vorbă şi ne punem la o măsuţă, la o cafenea de acolo şi ne comandăm, pentru că mirosea bine, câte un croissant şi câte un ceai de fiecare persoană în parte.
Ceaiul: nimic spectaculos! Am servit un ceai mai spectaculos în Moraviţa într-o dimineaţă în drum spre Serbia de nici nu mi-am dat seama că ceaşca pentru ceai era cuprinsă în tot ansamblul cu chestia în care era pliculeţul, ori eram eu prea adormită, ori prea blondă!…daaar oricum, înţelegeţi ce vreau să spun.
Croissantul: 2 erau de cioco şi unul, care trebuia să fie simplu, a fost adus umplut cu vanilie că, de fapt, doar din astea aveau! Şi nu, nu era mare, era un semi croissant.
Nota de plată:
Ce-i drept, noi ne-am simţit bine în cele 40 de minute cât am stat acolo, chiar şi la venirea notei de plată căci atunci ne-am simţit, preţ de un moment, deja la Paris sau poate chiar într-un loc mai scump! Să zicem Abu Dhabi! Sau New York! :))
Cu precizarea că un eventual mic dejun la Paris ar fi arătat aşa:
Oricum, asta NU înseamnă că nu învăţăm din greşeli! Ştim acum ce să NU mai repetăm! :))
Mirela's Mood 