Nu sunt o persoană secretoasă, de altfel nici nu-mi plac oamenii care sunt aşa. Spun chestii despre planurile mele de viitor fără nicio temere, dacă se concretizează bine, dacă nu, tot aşa. Sunt foarte activă pe facebook, deşi am cont pe twitter, acela e părăsit şi mai mult doarme, la fel precum contul meu pe google plus. În aceeaşi idee: am avut şi hi5, şi netlog, şi tagged.
Am cv-uri, neupdatate de ceva vreme pe ejobs şi pe best jobs, ba chiar am şi cont pe LinkedIN. Şi cred că şi pe hippo şi mai era încă un site de gen din TM, dar nu îmi mai amintesc cum îi zice. Dacă mă întrebaţi, toate site-urile astea cu joburi pentru mine s-au dovedit a fi extrem de irelevante şi nu m-au ajutat cu nimic deşi ani buni am fost la zi cu tot ce era nou în materie de joburi în Timişoara şi aplicam într-o veselie. Nu a fost să fie însă, dar asta nu înseamnă că nu sunt utile pentru mulţi dintre voi.
Mai am conturi pe goodreads.com (muuult mai util în viaţa mea decât tot ce am amintit mai spus deşi mă repet deja când spun asta!), weheartit.com, pinterest.com, youtube. Am cont la Orange că îmi plătesc facturile de la abonament online. Folosesc yahoo.com cu două adrese de mail. Aveam vreo două şi pe gmail, dar nu le mai am că nu m-am sinchisit să le ţin minte. Apoi, evident, am un blog, constând în ceea ce citiţi acum aici.
Şi totuşi, nu mă simt în largul meu când vine vorba de expunerea asta social media, deşi aparent aţi putea crede diferit la câte gânduri „notez” aici. Adică, da, e de bun simţ să las nişte date de contact pe blog (până nu demult nu făcusem nici măcar asta), să spun cine sunt şi de unde (iarăşi, o chestie relativ recentă), dar pe bune că nu-mi doresc să fiu citită de foarte mulţi oameni. Mereu mă panichez când blogul prinde câte-o zi cu peste 100 de vizualizări, semn clar că nu sunt pregătită pentru succes în mediul online! :))
Îmi doresc să scriu în continuare aici în timp ce I keep a low profile. Iar de asta mă ocup din plin: extrem de rar am dat share la un articol de aici pe pagina mea personală de facebook, iar de abia la sfârşitul lunii august a anului trecut am făcut Mirela’s Mood pe facebook unde să poată lumea da like, lume care rareori este invitată şi direcţionată acolo! :)) Ca să nu mai spun că sunt mulţi oameni apropiaţi mie care nici nu ştiu că mă manifest aici, pornind de la verişori primari până la unii prieteni. În fine, câţiva au aflat cu întârziere. Cert e un lucru, nu îmi prea place să discut despre ceea ce scriu aici, dar mă inspir din plin din „real life” şi mi-e că dacă află mai multă lume despre ce fac şi spun eu pe aici, inspiraţia mea de zi cu zi va dispărea.
O altă chestie, mi se pare uşor ciudat atunci când primesc feedback despre blog face to face de la oameni care mă cunosc pentru că nu prea ştiu cum să reacţionez şi atunci spun câte-o chestie negativă în loc să mulţumesc frumos pentru compliment! 🙂 Asta înseamnă de fapt că eu chiar separ undeva într-un colţ al minţii mele ceea ce sunt eu pe blog atunci când scriu şi ceea ce sunt în afara virtualului, oricât de confuz ar suna asta la o primă citire. Ceea ce spun aici este adevărat, dar râmăne între noi, somehow. 🙂
Şi pe lângă asta, am mai păţit o fază cu o persoană care, deşi mă cunoştea foarte bine şi era foarte apropiată de mine, nu a reuşit să mă înţeleagă pe blog! Şi oricât de mult mă plăcea live, nu suporta să-mi citească rândurile puse aici, deşi până la urmă toate astea formau un fel de întreg, separat doar de mediile în care se întâmpla totul. Şi atunci am ştiut că de fapt persoana respectivă dorea să-şi păstreze părerea-i proprie şi personală despre mine fără să aibă un „insight” profund la ceea ce gândesc şi ceea ce îmi place şi recunosc despre mine. Era mai simplă Mirela cea introvertită, cea care se închidea în ea ori de câte ori voia să evite un conflict emoţional.
Ei, şi uite aşa, deşi mi-e greu să apreciez verbal, în timp real, persoanele care mă citesc şi mă plac pe blog, şi în realitatea aia în carne şi oase, am învăţat totuşi că trebuie să vă spun aici, prin virtual, un mulţumesc din suflet! Şi am primit şi feedback negativ şi până şi acela a fost binevenit şi am ţinut cont de el! Şi direcţionez tot un mulţumesc frumos şi în partea respectivă!
Săptămână bună să aveţi! Şi promit că voi reveni cât de curând cu un articol despre modul sănătos de utilizare al contului de facebook (din punctul meu de vedere, of course!) că la cât timp pierd pe acolo în mintea mea am devenit un fel de pseudo-specialist! :)) Dar cine ştie, poate că unora le va fi util! 🙂
Mirela's Mood 