Cine-ar fi crezut vreodată că citind cărţi îţi este oferită şansa să îţi înţelegi vecinii, huh? Eu una, nu, dar precum se spune „viaţa bate filmul” şi iată-mă în poziţia de a-i mulţumi lui Georges Simenon (primul autor de origine belgiană pe care îl citesc, cel puţin din câte ştiu eu) că mi-a oferit această posibilitate.
Şi încep cu realitatea, nu cu cartea, ca să-mi înţelegeţi mirarea. La mine pe stradă există un cuplu, ambii soţi au peste 70 de ani. Locuiesc în aceeaşi casă şi nu-şi vorbesc de ani de zile! Efectiv, nu îşi spun nimic! Casa are 2 camere, fiecare având camera lui. Continuând, fiecare îşi are animalele lui, ea avea 2 porci, el parcă are găini. Nu-mi amintesc exact iar mama mea nu e acasă acum ca să o întreb. Ştiu sigur că au şi câini. El merge pe la mănăstiri, ea nu e religioasă, ambii sunt bolnavi, ambii nu sunt la prima căsătorie. Se bârfesc şi se povestesc pe la toate colţurile, ea fiind cea mai răzbunătoare verbal şi sfătuind lumea să se ferească de moldovean (el e moldovean!). Varianta lui nu o ştiu exact că el nu vorbeşte atât de tare pe stradă. Cu toate astea, el e cunoscut drept Vasile a lu’ Măria, iar ea drept Maria lu’ Vasile şi, ceea ce mă surprinde profund pe mine, de fapt m-a surprins că acum Simenon mi-a deschis ochii, e că cei doi soţi nu divorţează, nu se despart, nu se mută departe unul de celălalt!
În Pisica, avem la fel, doi soţi în vârstă care nu îşi vorbesc, amândoi bătrâni şi bolnavi şi fiecare în parte cu animalul lui de companie. El având o pisică, ea un papagal. Îşi omoară reciproc animalele. Se ameninţă prin bileţele de hârtie aruncate întâmplător unul altuia. Mâncarea e separată (fix ca la vecinii mei), nu iau masa împreună sau, dacă totuşi o fac, se ignoră reciproc.
În carte, Emile părăseşte domiciliul conjugal la un moment dat pentru că nu mai făcea faţă răutăţilor verbale aduse de soţia sa în preajma unei alte femei doar pentru ca, la scurt timp după să se reîntoarcă acasă, de bunăvoie şi nesilit de nimeni pentru a fi lângă Marguerite: tot certaţi, tot nevorbindu-şi! Pentru că, asta e relaţia lor de fapt, din asta se hrănesc şi aşa au învăţat să trăiască.
Nu vă spun cum s-a terminat că nu vreau să stric surpriza unei eventuale lecturi, dar curios lucru, unii oameni aşa trăiesc, aşa respiră: prin ceartă, scandal, tensiune arterială mare, nervi şi dureri de cap. Luaţi-le asta de lângă ei şi vor fi absolut debusolaţi! Vedeţi, nu toată lumea e interesată de fericire şi de armonie. Fiecare are o altă definiţie pentru aşa ceva!
Mirela's Mood 