M-am întâlnit în această seară cu o tânără, proaspăt mămică de fetiţă, şi vorbind despre una, alta: naştere, spăgi în spitale, numele şi somnul de noapte al bebeluşei, familie şi părinţi, i-am urat, şi pe bună dreptate, să nu uite să asculte de fiica ei atunci când aceasta va fi mare!
Lucru curios, aţi spune, mai ales că ghemotocul absolut superb din cărucior are la purtător doar puţin peste o săptămână, dar eu, printre zâmbete vesele, chiar am spus un lucru serios.
Părinţi, să nu uitaţi să vă ascultaţi copiii când sunt mici! Şi, mai târziu, cu urme de gri pe la tâmple, să şi ascultaţi de ei şi să vă încredeţi în deciziile lor pentru voi… că aşa se întâmplă: mereu vine o vreme când susul e în jos, şi invers. Cel mic e mare, iar cel mare se face mic. Din cauza timpului care nu stă pe loc!
Pentru cine are urechi, să-nţeleagă!