Noaptea de dinaintea aflării unui rezultat e groaznică. Pe măsură ce înaintăm în vârstă şi suntem testaţi şi evaluaţi în contextul unei eventuale noi slujbe emoţiile cresc considerabil. Cel puţin în cazul meu! Anul trecut, pe vremea asta, nu puteam să dorm! Nu dorm nici acum bine noaptea, e-adevărat, dar acum e un altfel de insomnie.
Atunci, în pragul afişării rezultatelor oficiale la definitivat şi la titularizare am avut parte de un altfel de nesomn. Unul din acela cu paşi prin cameră în jurul mesei, gânduri sumbre, stins şi aprins calculatorul, sunat colegi de suferinţă, cu nervii întinşi la maximum! Nervi care, culmea!, nu m-au lăsat înainte de examen, în dimineaţa lui, în timp sau după, ci chiar înaintea aflării rezultatului.
Prima noapte de coşmar de gen a fost la primul examen de titularizare! :)) Lumea-mi spunea că devine o obişnuinţă cu timpul şi că emoţiile se sting şi apoi mor. Norocul (şi munca multă depusă în acest sens) a făcut să nu mai fiu nevoită să-l mai repet decât o singură dată!
Uimitor e felul în care m-am prezentat foarte sigură pe mine la examen, conştientă de capacităţile-mi, dar apoi, când să aştept rezultatele, totul părea incomensurabil de nesigur şi incert…
Eu am scăpat de acest hop, acum am alte probleme care mă încearcă emoţional ( se pare că nu e vară fără emoţii), dar mă gândeam că sigur în noaptea asta sunt mulţi care nu pot dormi în aşteptarea rezultatelor de mâine de la concursul de titularizare.
De ar fi să dau un sfat, le-aş spune oamenilor să doarmă liniştiţi că nu mai pot schimba nimic şi oricum lucrurile mereu se aşază în felul lor. Asta la un nivel teoretic căci, practic, şi eu sunt fix la inversul somnului şi nu-s cel mai bun exemplu de urmat când vine vorba de gestionarea emoţiilor! 🙂
Iar pentru cei care nu ştiu cu ce se „mănâncă” un astfel de examen, nu mai daţi crezare jurnaliştilor şi presei care vor abera din nou şi din plin pe seama acestui subiect de mâine începând, uitând să prezinte complet întreaga situaţie. Mai bine întrebaţi-i direct pe candidaţi şi vă lămuresc ei ce şi cum! 🙂