Mi-am baricadat camera cu arome de levănţică şi, într-un sfârşit am reuşit să dorm bine noaptea! Atât de bine încât am avut doar două coşmaruri din 3 vise, iar coşmar e şi acela în care am visat că m-am trezit, am dat la o parte draperia geamului de sticlă şi afară era tot alb de la o cădere masivă de zăpadă cu sclipici. Şi de necaz m-am pus din nou la somn şi am visat că eram pe undeva departe, cazată într-un hostel, singură într-o cameră cu mai multe paturi, bucurându-mă de linişte şi singurătate până a venit un fel de femeie de serviciu recepţioneră care mă anunţase că va sta cu mine tot restul zilelor rămase din concediul meu, iar portarul m-a certat că de ce nu am stat fără de internet că nu trebuia să-l folosesc. Iar eu i-am spus că de nu mă putea racorda la internet nici nu mă cazam în hostelul lor!
Apoi, au mai venit şi nişte feţe cunoscute, şi nu prea mai aveam cum să împărţim paturile, eu ducându-mă afară. Curtea era de fapt un parc imens, cu iarbă verde şi proaspătă, cam ca în filmele americane, cu multă lumea la picnic şi la plajă, când deodată mor doi oameni căci le-a căzut de sus din cer două bidoane mari de apă fix pe cap la amândoi, ei fiind unul lângă celălalt. striviţi, nu alta!
bun, asta nu-i nimic. într-o altă zi m-am visat roşcată, tunsă scurt, cu breton şi cârlionţi. şi deşi mă bucuram că nu mai mi se văd coşurile de pe frunte, ştiam în sinea mea, în vis, că nu-i a bună! coşmarul coşmarurilor! pe atunci nu aveam levănţică în cameră, că de aveam sigur mă visam brunetă!
Mirela's Mood 