De fapt, e mai mult decât o superstiţie, e o credinţă căpătată de-a lungul timpului şi oricât de medieval ar suna din partea mea, recunosc, cred în mesajele transmise prin vise. Nu în toate, evident, nu sunt atât de truli, ci în acel coşmar în care visez că-mi pică un dinte sau mai mulţi. Pe lângă asta, felul în care reacţionez în timpul visului la pierderea unui dinte iarăşi e revelatoare. Ca orice om normal care ţine la dantură în viaţa de zi cu zi şi în vis manifest nişte sentimente faţă de dantura-mi. Doar că în aceste vise sentimentele variază de la resemnare, la frustrare, nelinişte, necaz, nefericire, trecând uneori şi prin anumite stagii şi intensităţi ale durerii, de la una inexistentă până la o simplă indispoziţie sau neplăcere şi până la o durere intensă.
Aşa se face că de când mă ştiu, din copilărie, ori de câte ori am visat că-mi pica un dinte, am pierdut pe cineva drag. Cu cât dintele era mai în faţă cu atât eram mai apropiată de persoana respectivă. Cu cât durerea din vis era mai intensă, cu atât acceptam mai greu ideea morţii în planul realităţii. Un dinte lipsă în vis aduce semne de moarte.
Am visat recent, cam acum două săptămâni că-mi picaseră doi dinţi, mai laterali. Nu a fost dureros, cât despre sentimentul pierderii lor, nu ştiu exact, nu eram nici indiferentă, nici tristă, nici surprinsă.
Nu am spus nimănui despre acest coşmar (până acum) pentru că în contextul în care tatăl meu urmează să fie operat pe inimă chiar nu ar fi ajutat cu nimic, dar cumva, m-a bântuit, deşi am pus deoparte atât de bine cât am putut aceste gânduri.
Ei, bine, azi am primit o veste proastă. Mi-a murit o rudă dragă, înmormântarea fiind joi, la Timişoara. Este frate al bunicului meu (decedat şi el), îi spuneam Naşu’, a lucrat în armată şi şi-a încheiat misiunea pe acest Pământ la aproape 90 de ani. Ştiu că e o vârstă venerabilă, nu sunt, precum în vis, nici indiferentă, nici tristă, nici surprinsă. Simt o mare părere de rău, resemnată însă.
Îmi amintesc că atunci când a împlinit 80 de ani ne-a spus în familie că şi-ar dori să mai trăiască încă o dată pe-atâta! Şi mă mai gândesc că totuşi 90 de ani nu sunt până la urmă chiar atât de mulţi, sunt sigură că, privind înapoi, Naşului i s-a părut că au trecut într-o clipită!
Odihnească-se în pace!
Mirela's Mood 