Mai ţineţi minte când eraţi mici şi vă jucaţi vorbind acea limbă imaginară folosită şi grăită doar cu jucăriile?! Nimic nu avea înţeles, erau doar nişte silabe alandala, amestecate cu spor şi care aveau sau nu, după caz aşadar, un anumit sens în funcţie de ce făceau jucăriile. Că neapărat toate prindeau viaţă în timpul jocului! Îmi amintesc că faceam asta când eram bine dispusă că eu şi copil fiind am fost cam serioasă.
Oricum era doar pentru jocuri solitare. Şi nu, nu eram un copil cu probleme psihice pentru că am observat asta la o grămadă de copii de atunci şi până acum. De fiecare dată zâmbesc. Iar astăzi, când numai ce am auzit un copil dialogând singur pe stradă într-o astfel de limbă, am pus problema altfel. Dac-o fi vreo limbă vorbită în altă viaţă?
Mirela's Mood 