Mă roagă ai mei părinţi să fac o traducere. Din franceză în română. Via telefon! La o tanti pe care nu cred că am văzut-o de mai mult de 3 ori în viaţa mea şi asta când eram mică. Tanti nu ştie franceza. Mi s-a promis că mi se va citi pe litere fiecare cuvinţel în parte, iar eu, în nemărginita-mi răbdare de dascăl (da, există aşa ceva!) accept cu resemnare.
Ei bine, nu mi se oferă un context, dar într-adevăr mi se silabisesc cuvinte în franceză (God bless!).
Primul cuvânt: amendă!
De unde? Din Franţa!
De ce?
Aici e mai complicat puţin, daaaar conţinutul acestei scrisori a fost unul revelator. Aşa se face că am aflat că tanti are un „frăţiwear” în puşcărie à Paris pentru „acţiuni repetate de violenţă gravă” care nu s-au soldat decât cu vreo 8 zile de spitalizare, zile pe parcursul cărora cel bătut şi-a pierdut un ochi! La propriu!
Omul care face acum zdup (patru ani, în cazul în care sunteţi curioşi) trebuie să plătească cheltuielile de tribunal. Nu era mult, 90 de euro, dar curios lucru cum a ajuns plicul respectiv tocmai acasă în ţară, la familie, iar Mr. Ochilă dungatul de după gratii nu înţelege cum s-a întâmplat acest fapt! Ahaaa, să-l credem, nu? Nu-i aşa că nu a dat el adresa respectivă? Nu, nuuuuu, sigur că…DA!
Mi s-a mulţumit frumos, se pare că sunt un om mai bun, am mai făcut un gest frumos, sunt o tipă de milioane, ce mai!
Ce nu face un român pentru altul care a avut ghinion să dea peste unul care avea nevoie de un consult oftalmologic gratuit! Ei, ştiu, m-am gândit şi eu! Dacă aş fi de treabă până la capăt, ar trebui să plătesc eu şi cei 90 de euro! :))))))
…
p.s. îmi pare sincer rău de familia respectivului: bieţii oameni chiar s-au stresat şi nu ştiu exact cum să procedeze să-l ajute pe infam!
Mirela's Mood 