En finir avec Eddy Bellegueule!!!!!!!! De citit!


Dragii mei, am citit o carte minunată şi o recomand din toată inima tuturor! Scriu despre ea acum că-i entuziasmul la culme şi nu vreau să ratez şi să nu fiu subiectivă în privinţa ei.

Cartea mi-a fost recomandată de Adela (mille grazie! :*) sau cum îi spun eu „prietena mea de la Paris” şi tot ea mi-a trimis-o în format ebook! M-am apucat de ea ieri după-masă şi dacă nu trebuia să mă întâlnesc cu o prietenă şi cu fetiţa acesteia, aş fi terminat-o în doar câteva ore, dar aşa, am terminat-o azi dimineaţă la ora 9, fiind ultimul lucru pe care l-am făcut aseară şi primul la trezire, astăzi.

20507062

Aşadar, romanul acesta este scris de Édouard Louis fiind unul autobiografic şi, se pare că, a provocat mare  scandal în Franţa! Oh là là! Şi ce scandal! :)) Mă rog, eu nu sunt scandalizată, doar surprinsă şi în mod plăcut şi neplăcut. În primul rând, autorul este foarte tinerel, are 21 de ani şi, nu ştiu, poate inconştienţa tinereţii sau tupeul l-au determinat să scrie cu atât de multă sinceritate despre el şi despre familia lui, satul natal, şcoală, sentimente şi detalii intime. Mare lucru! Eu nu aş putea să las scris pe undeva, chiar şi privat, detalii intime despre viaţa mea personală, darămite să public asta într-o carte şi s-o trimit la tipărit să o citească toată Franţa. Cu mine încă în viaţă!

Dar Eddy Bellegueule este gay şi poate că de asta a făcut aşa, to raise awareness, despre cum vede Franţa rurală homosexualitatea de fapt! Că da, Franţa e ţara aia, cea mai deschisă ca mentalitate şi în privinţa sexualităţii şi în privinţa a tot! Lucru pe care eu chiar l-am experimentat când am fost acolo! Adică pe bune, erau foarte mulţi elevi gay, şi fete şi băieţi, în liceul în care am fost asistent Comenius şi nimeni nu avea nicio treabă cu asta, lipsă de rasism totală! Ei bine, dar asta se întâmpla în sudul Franţei într-un orăşel de provincie. Se pare că în nord lucrurile stau altfel şi nu vorbesc de astel de întâmplări dintr-un trecut îndepărtat. Autorul (care şi-a schimbat numele din Eddy Bellegueulle în Édouard Louis şi pe bună dreptate!) le-a experimentat acum, în urmă cu câţiva ani, în Franţa, ţară membră a U.E.

Mai un lucru, dacă acţiunea era plasată în România, în mediul rural, nu m-ar fi surprins. Aş fi zis: da, măi, asta e! Aşa e la noi. Lumea nu-i umblată! Oamenii nu înţeleg homosexualitatea, sunt prea ortodocşi ca să facă asta…lucru valabil şi pentru rasism că doar ştim cu toţii cum privesc românii ţiganii, hai să nu fim de bon ton, că nu e cazul!

DAR acţiunea asta  e în Franţa anilor 90 şi 2000 şi e pe bune. Adică au şi francezii uscăturile lor, ignoranţii lor, canaliile lor şi punct.  Nah, că mi s-a mai dus un mit! Adică da, eu chiar am perceput totul în Franţa altfel, prin prisma oamenilor care m-au înconjurat acolo! Bine, acum să nu credeţi că-s naivă de tot, ştiam şi eu că au şi ei săracii lor, copii proveniţi din familii defavorizate şi destrămate şi că cei mai de modă veche şi mai în vârstă nu sunt chiar foarte deschişi când vine vorba de alte etnii. Şi totuşi…palmă peste faţă! Se întâmplă peste tot!

Încă ceva, cartea a apărut la începutul acestui an, iar până în prezent nu a fost tradusă decât în italiană, deci dacă vreţi să o citiţi, aveţi două variante, fie în franceză, fie în limba lui Dante, de nu, mai aveţi de aşteptat puţin până poate apare tradusă şi în engleză, că în română nu prea cred eu…

În mare, spun atât. Eddy e un copil mai altfel, mai sensibil, mai efeminat, lucru evident de când era mic şi care ajunge să fie un stigmat pe care îl va purta mereu căci el nu este un dur precum bărbaţii din satul lui natal. Părinţii şi fraţii sunt fără educaţie sau, în cazul în care există, e cu dramul. Valorile rurale sunt cele din medieval. Eddy nu înţelege nici el prea bine ce se întâmplă cu el până într-un anumit punct! Este bătut în mod repetat la şcoală şi toată viaţa este poreclit! Vede în liceu o oportunitate de evadare de acasă, de lângă o familie care nu îl înţelege şi din condiţiile mizere în care locuia, precum şi o nouă oportunitate de a fi el însuşi alături de oameni noi care să nu-l mai pună la colţ pentru ceea ce este!

Romanul bifează scene de violenţă, sexualitate, rasism, homofobie, incultură şi mediocritate, nepăsare, frică şi totuşi nu întoarce stomacul pe dos. L-am citit cu nerăbdare şi mi-am dorit ca totul să se termine cu bine pentru Édouard! 🙂 Mă gândesc că autorul înca are de furcă cu sentimente negative dobândite în copilărie şi că asumarea scrierii unui astfel de roman în mod cert a constituit un fel de terapie şi de acceptare a propriului eu, că deh, s-a luptat mult timp cu asta!

De citit! Recomand cu drag!

Mai multe despre autor aici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s