Oameni din călătorii (I)


Îmi amintesc, când, fericită că am ajuns fix în faţa catedralei Notre Dame, seara, singură prin Paris, după ce am bântuit prin Luvru, m-a abordat un nenea drăguţ, bine îmbrăcat, mai mult decât sigur intelectual, din Monaco, rugându-mă politicos să îi fac o poză. Nenea nu ştia franceză, ne-am conversat în engleză şi i-am făcut mai mult decât o poză doar cât să mă asigur că va fi mulţumit de prestaţia mea că mult prea drăguţ a fost cu mine, prin felul în care m-a abordat. Era şi el, ca şi mine, un om care călătorea singur şi cred că, prin puterea empatiei şi a entuziasmului, l-am plăcut imediat.

Toms Map Shoes. Hm, possible next TOMS projecttttttt

Apoi e James dintr-un tren de noapte, Lincoln-Londra.

Octogenar, James era imaginea tipică a bătrânelului englez, rasist şi mândru nevoie mare de originile şi de dialectul regiunii din care provenea, doar că James nu era rasist legat de mine că eram româncă. Era rasist faţă de francezi! Broscarii! :))
A fost cel mai mişto om care mi-a ieşit în cale vreodată, la ceas de drum! Am povestit cu el în engleză vrute şi nevrute. Mi-a vorbit în dialect şi, spre marea lui surprindere, am înţeles ce mi-a spus. Fie vorba între noi, surprinderea a fost mare şi pentru mine! Nici acum nu ştiu cum de m-am concentrat, noaptea, să înţeleg un dialect şi să mai şi explic, tot în engleză, cum de-am reuşit. :))

Dragul de el, James, mi-a povestit despre soţia-i care murise cu 3 ani în urmă (eram la începutul lui 2011). De atunci purta mereu fofografia ei în portofel. Mi-a arătat-o şi mie. Mi-au dat lacrimile la cât de frumos povestea despre ea. El, în schimb, era un om optimist. Mi-a mai spus că de abia aşteaptă să o revadă, în ceruri, şi că în ciuda faptului că acum e bătrân şi bolnav, viaţa lui oricum e în continuare foarte frumoasă. Are o familie mare, are un nepot fotbalist de renume internaţional, cred că juca la Leeds sau Tottenham United, dar nu i-am reţinut numele că, sincer, nepotul în comparaţie cu James părea apă de ploaie.

M-a întrebat cu ce mă ocup. I-am spus ce fac şi cât câştig. Mi-a spus că mai bine aş veni şi m-aş muta în ţara lui. Aş primi mai mulţi bani din ajutorul social decât ca profă la mine-n ţară.

Pentru că m-a întrebat asta şi pentru că nu-mi venea să cred că un englez pune astfel de întrebări… după ce, în prealabil, înconjurată fiind doar de englezi în cele 2 săptămâni de vacanţă şi trebuind să răspund doar la întrebări de complezenţă…mi-am făcut o altă impresie despre ei! James a reuşit să-mi demonteze toată imaginea pe care o aveam în cap despre britanici. Şi ei pot fi calzi, prietenoşi şi săritori din prima! Şi toată impresia asta mi s-a schimbat pe ultima sută de metri! În chiar drumul de reîntoarcere în ţară!

Mă întreb acum dacă James este în viaţă! Nu ştiu şi m-aş bucura să fie! Şi chiar dacă nu mai este, am un fel de siguranţă, undeva în suflet,  că el este oricum fericit!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s