Am primit provocarea aceea care a circulat pe internet cu cele 10 cărţi preferate enumerate. De fapt, nu cred că era vorba despre cele „preferate”, ci despre cele care au avut un impact asupra noastră ca formare sau cele care ne-au atins sufletul într-un fel sau altul. Am răspuns provocării şi, cumva, m-am simţit îngrădită pe facebook. Adică nu puteam să şi explic fiecare alegere în parte, dar uite, aici mă pot întinde şi pot exact să spun ce simt faţă de alegerile respective.
Varianta facebook arată aşa:
Alessandra Sorina m-a nominalizat, după cum vedeţi mai jos, să numesc 10 cărţi preferate (asta-i găleata cu cărţi,da?), iar eu trec aici la întâmplare doar atâtea deşi-s mult mai multe cele care mi-au rămas în cap. Într-un fel sau altul, cele alese au avut un rol al lor într-un anumit moment din viaţa mea, moment de care-mi amintesc cu drag.
1. Biblia
2. Lorelei, Ionel Teodoreanu
3. Madame Bovary, Gustave Flaubert
4. Lettres de mon moulin, Alphonse Daudet
5. Never let me go, Kazuo Ishiguro
6. The Help, Kathryn Stockett
7. The Virgin Suicides, Jeffrey Eugenides
8. La Tete en Friche, Marie Sabine Roger
9. How to talk so kids can learn, Adele Faber
10. English Language Teaching, Jeremy HarmerAleg să nu nominalizez pe nimeni, dar dacă sunt doritori care vor să preia această leapşă cu cărţi, sunteţi invitaţii mei!
Iar explicaţiile mele sunt următoarele:
1.Am pus Biblia pe primul loc, nu pentru că aş fi o persoană bisericoasă sau foarte credicioasă. De altfel, nici nu am parcurs întreaga scriptură. Am încercat de vreo trei ori…am abandonat de fiecare dată.
Eu cred mult în BINE şi atât. Adică încerc să fiu un om din ce în ce mai bun cu toată lumea din jurul meu şi cred că forţa asta a binelui ne înconjoară pe toţi atunci când gândim curat şi frumos , fără invidii şi răutăţi, iar universul le întoarce înapoi întreit. Cu toate astea, prima mea carte pe care am citit-o de la început până la sfârşit a fost o carte biblică pentru copii, despre Geneză şi Exod. Apoi, la fel, cartea copilăriei mele a fost o altă biblie cu ilustraţii pe care cred că am parcurs-o de vreo 3 ori, deci cunoştinţele mele într-ale bibliei erau foarte bune la vremea respectivă, acum s-au şters în mare parte. Toate cărţile acestea inspirate din Biblie au fost cele ale copilăriei mele, alături de poveşti şi Creangă.
2. Lorelai a lui Teodoreanu e o alegere mai romantică. Am citit-o în liceu şi mi-a plăcut foarte mult feminitatea personajului principal şi am rămas profund impresionată de roman în sine. Acum am rămas cu câteva imagini vagi în cap şi sentimente, dar nu-mi mai amintesc exact ce se întâmplă de-a lungul firului epic. Nu vreau să-l reiau căci ştiu că în adolescenţă altfel sunt impresiile pe când acum, la vârsta asta, aş putea să-mi stric amintirile cu Lorelai.
3. Madame Bovary e una din cărţile citite de două ori. Nu am fost impresionată nici de personaj, nici de întâmplări, însă în liceu, în timpul unui proces literar eu am avut rolul ei. Habar nu aveţi ce greu mi-a fost să mă apăr, mai ales când inclusiv profesorul de literatură universală (care trebuia să fie neutru) mă acuza cu multă ură! :)) Apoi, în facultate, a fost din nou cartea pe care am prezentat-o în cadrul unui seminar de literatură franceză, făcând „la fiche signalètique du Madame Bovary” la sânge. Nu ma ştiu câte pagini am scris…
4. Lettres de mon moulin e pe lista asta finală pentru că la acelaşi curs de literatură franceză din anul 2, cu aceeaşi profă care ne teroriza pe toţi, la examenul (care era de fiecare dată oral şi chinuitor!) mi-a picat fix cartea asta! Şi ştiţi care-i faza de fapt? Visasem ce-mi pică! 🙂
5. Never let me go va fi de fiecare dată pe toate listele făcute de mine pentru că îmi place foarte mult Ishiguro şi tonul cărţilor sale. Cu atât de mult, ecranizarea acestei cărţi a fost una SUPERBĂ! Am văzut filmul de mai multe ori, iar în momentele în care sunt down sau foarte down îmi pun trailer-ul filmului pe repeat ca să fiu şi mai tristă că altfel nu se poate!
6. The Help, şi cartea şi filmul sunt geniale. Dar vă spun, dacă nu aţi citit această carte, pierdeţi multe! E multă forţă, energie, pozitivitate şi optimism în rândurile sale. E genul de carte de care mă despart cu greu atunci când o termin.
7. The Virgin Suicides îmi aminteşte de facultate şi de reading grupul la care mergeam. A fost prima carte pe care am citit-o în cadrul întâlnirilor respective şi îmi amintesc disperarea cu care am căutat apoi filmul. De atunci îmi place Sofia Coppola. Şi tot de atunci îmi place şi Eugenides.
8. La Tete en Friche, Marie Sabine Roger îmi aminteşte de Franţa. Am citit-o la recomandarea profesoarei de franceză din liceul în eram şi mi-a plăcut mult de tot întâmplarea în sine. Apoi am văzut şi filmul! Foarte drăguţ şi el!
9. How to talk so kids can learn, Adele Faber- pentru că am aplicat la clasă metodele ei şi funcţionează!
10. English Language Teaching, Jeremy Harmer- cartea de căpătâi a fiecărui profesor de limbă engleză! Multele nopţi chinuite de studiu alături de domnul Harmer mi-au adus rezultate foarte bune la examene. La a treia sau a patra citire integrală mi-am dat seama că totuşi îmi place metodica predării limbii engleze, irelevant de limbajul tehnic în care sunt povestite lucrurile.
După cum vedeţi, varianta blog era într-adevăr mult prea lungă pentru facebook, dar eu mi-am luat acum o piatră de pe suflet! :))
Să „ne citim” mai mult, zic! 🙂