Partea bună şi frumoasă a lucrurilor atunci când petrecem mult timp la locul de muncă e că nu avem timp să ne gândim la noi cu adevărat! Şi când zic să ne gândim la noi, mă refer la substanţă, nu la gânduri despre masa de seară sau pauza de prânz.
Nu mai ai timp să stai şi să te gândeşti la cum ar fi fost dacă…, la cum ar fi în viitor în caz că…, la oameni şi poveşti din trecut. Nu ai cum! Sau poate că trec doar aşa, fugitiv şi la grămadă!
Şi poate că unii regretă, dar eu mă bucur astăzi de chestia asta pentru că, ori de câte ori aveam mult timp liber la dispoziţie, eu rămâneam fixată pe anumite chestii din trecut sau nemulţumiri din prezent. Din fericire, nu mai am timp de „meditaţie” care mai mereu era negativă, ci trebuie să trec direct la acţiuni şi decizii. Şi nu-i rău! Că poate aşa învăţ şi eu care-s priorităţile şi care nu!
Mirela's Mood 