Motan vs. căţeluş: disensiuni din interior


putin si cornelia

Motanul superb din imagine se numeşte Putin şi e al meu! Recunoaştem cu toţii din familie că numele provine de la tizul său, Vladimir, iar liantul dintre cei doi este zâmbetul de satisfacţie de sub mustăţi, altfel zis- rânjetul! Lucru observat de mine în momentul oficial al deschiderii Olimpiadei de iarnă de la Soci când Putin (cel uman) rânjea considerabil a bunăstare. Şi Putin al nostru face la fel!

Aşadar, pe lângă calităţile lor fizice desăvârşite: şi Putin al nostru e foarte atletic şi se pare că (în conformitate cu această poză) devine şi impunător, mai au şi unele trăsături de caracter. Putin motanul vânează de toate. Au fost veveriţe sacrificate, şi cârtiţe, şi păsări.  😦 Le vâna şi ne trezeam cu ele prin curtea casei. Dar doar aşa, pentru că poate şi pentru că-i ambiţios, deşi nu avea nevoie de ele. Seamănă cu personajul real, nu? Şi ar mai fi multe altele, dar nu vreau să mă întind că povestea-i alta de această dată…

De ziua mea am primit cadou de la o fostă colegă de serviciu un Bichon Maltese. E doar un boţ. O miniatură de căţel. Mic, creţ şi isteţ. Are o pată neagră pe o ureche, în rest fiind alb, suficient cât să se pricopsească cu numele Tache-Oreille (a se citi franţuzeşte)! Numele nu ştim dacă o să-i rămână! Căci nici Putin nu a fost Putin de la bun început. Mai aşteptăm să vedem ce personalitate are şi cu siguranţă îl vom mai modifica pe ici, pe colo. Mbine, nici ai mei de acasă nu-s cei mai francofili!…

Tache-Oreille are doar câteva grame, dar de când a intrat în casa noastră avem o problemă! Putin cel super răsfăţat şi „drăgălit” nu mai vrea să calce pragul casei! Nu mai merge nici măcar în colţul în care îi este pusă mâncarea, ceea ce e un lucru foarte mare!

Nu au avut disensiuni cei doi, căci Putin a făcut tot posibilul să nu dea nas în nas cu căţeluşul. Mai mult, când îl ia cineva în braţe pe motan, adulmecă (mai ceva ca un câine) să vadă dacă în prealabil persoana respectivă l-a avut în braţe pe Tache-Oreille. 😦

După cum vedeţi, situaţia e una delicată şi nu prea ştim cum să o gestionăm! Nimeni nu se bucură de fapt de cele întâmplate! Nici nu vrem să renunţăm la bichon, sărăcuţul de el, dar nici nu ne e uşor cu motanul că ne pare rău că simte că e dat la o parte. Eu una nu am prevăzut asta! Adică speram să fie ok cei doi, să se joace împreună! Trebuie să citesc mai multe despre bichoni…că nu ştiu cum de a făcut „bişonelul” acesta de doar 3 săptămâni să pună stăpânire pe toată casa şi să-l pună pe fugă pe ditamai motanul…

tache oreille

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s