De azi dimineaţă trebuia să-mi fi dat seama că ziua de astăzi va fi puţin ieşită din tipare căci troleul în care mergeam spre locul de muncă a fost la un moment dat în paralel cu maşina oficială a primarului timişorean Robu! :)) L-am văzut, m-am uitat curios şi la el, şi la palmieri că tot erau acolo, adică în drum şi cam atât. Uitasem de figura lui până în acest moment, dar să vă spun ce s-a întâmplat.
Sărim peste partea cu munca şi vă spun că la orele 18 mă uit pe telefon să văd dacă m-a căutat cineva. Sunt cuminte tare la lucru, telefonul e pe silent şi nu abuzez de el. De fapt, niciodată nu am abuzat. În fine…Mă uit şi când colo, o grămadă de apeluri nepreluate, mesaje, toate de la numere necunoscute. Am sunat înapoi şi era un nenea curier impacientat care mă aştepta de juma de oră aprox. în faţa blocului (atunci l-am crezut, acum mi-am mai revenit şi cred că a fost prea dramatic, mai ales că toate apelurile respective erau într-un interval de un sfert de oră!)
Adaug că într-adevăr primisem pe la amiază un mesaj de la firma de curierat care mă anunţa că urmează să primesc un pachet, dar pe care l-am ignorat complet căci eu nu ştiam că urmează să primesc unul şi nici nu cunoşteam persoana menţionată acolo ca expeditor. Am considerat-o greşeală şi am uitat efectiv de sms-ul respectiv.
Nenea curierul insistând, m-a convins să vin cât mai repede acasă că el nu mai stă după mine (!) aşadar, am luat un taxi şi m-am cam enervat, căci eu chiar îmi imaginasem o seară liniştită, ducându-mă frumos acasă cu troleul, uitându-mă la nişte seriale şi recuperând cu cititul unor bloguri pe care am rămas restantă, nu cautând taxiuri şi grăbindu-mă să ajung la timp…
Încă nu eram convinsă că pachetul era pentru mine. I-am spus şi lui la telefon acest lucru. Omul că nu şi nu, e al meu, e pe numele meu şi vine de la Caracal! Say what?!!!! Caracal? Eu nu cunosc pe nimeni acolo! :))
Mă întâlnesc cu nenea, îmi dă pachetul, intru în apartament, îl deschid şi surpriză: telefonul menţionat în titlul acestui post.
Buuun, dar de la cine? Şi aici s-a alcătuit puzzle-ul deodată şi mi-am dat seamă că putea fi de la o singură persoană. 🙂 De la cea mai veche prietena a mea, forever & ever, de la începuturile grădiniţei şi până la sfârşiturile liceului!
Muuuulţumesc!
*De ceva timp prietena mea mă tot întreba despre diverse telefoane. Care cum mi se pare? 😐 Eu, atehnică fiind şi niciodată în pas cu noile apariţii şi gadget-uri, nu prea am înţeles de ce deschide astfel de subiecte cu mine! :))
*Cu toate astea, nu aveam nici cea mai mică bănuială despre ce urmează să facă. Chiar şi când mi-a cerut adresa de la actualul domiciliu, am crezut că vrea să-mi trimită o felicitare din Spania.
* De ce de la Caracal? Pentru că prietena mea are o prietenă care are o altă prietenă care avea drum în România şi fata respectivă era tocmai din Caracal. Prietena mea a apelat la fata din Caracal, adică a rugat-o să-mi trimită ea din ţară telefonul ca să se asigure că ajunge cu bine la mine, telefonul fiind cumpărat de prietena mea, evident!
* Eu sunt omul care nu are internet pe telefon şi mă mândresc cu asta. Adică mi se pare că petrec atât de mult timp pe internet încât îmi prinde bine să fiu ruptă de tot ce ţine de lumea virtuală atunci când sunt la muncă sau când socializez cu alţi oameni în afara casei. Sunt curioasă cum şi dacă voi schimba asta.
* Telefonul e încă în cutie. Poate o să îndrăznesc zilele următoare să îi pun cartela şi să îl folosesc! Nu vreau să stric nimic la el! :))
Să ne auzim cu/mai bine (via telefon!)
Mirela's Mood 