Ca tot omul normal care ajunge de la lucru seara acasă, mă simt obosită la rându-mi, doar că, într-un mod bizar, nu pot să adorm. Aşa se face că zilele astea mă trezisem foarte de dimineaţă, deşi nu era cazul şi mă culcam foarte târziu pentru că efectiv nu mi se făcea somn.
Noroc că, astăzi, la masa de prânz o colegă din Serbia ne-a spus că nu a putut să adoarmă din cauza lunii pline! Precum faza cu pms-ul: aşa se explică totul! :)) Nu cred sau nu-mi mai amintesc dacă am notat pe aici pe undeva că eu sunt unul dintre acei oameni afectaţi direct de lună şi fazele ei. Mereu uit să privesc spre cer atunci când nu dorm! Deşi am admirat din tot sufletul minunata lună de pe cerul Timişoarei aseară şi chiar şi acum la întoarce, dacă nu ar fi grăit colega de lângă mine cum stau treburile cu luna, lipsa moşului Ene ar fi fost un mister nerezolvat.
p.s. îmi amintesc de un moment cu Lună Plină când eram în Franţa! Nu puteam să dorm aşa că am stat jumătate din noapte în bucătărie mâncând îngheţată! :))
Şi o melodie pe care o iubesc:
Mirela's Mood 