Titlul acesta ar fi sunat mai bine în engleză decât o face în română, dar mă mulţumesc şi cu ale noastre neaoşe cuvinte că şi aşa pe blogul meu e amestec roenglez şi cică n-ar fi bine! Păreri avizate, deh!
Oricum, am de spus un singur lucru! Stau foarte prost la 2 capitole: nu pot să memorez versuri, nici chiar cele ale melodiilor preferate deşi le ascult una-ntruna şi nu-mi dau seama ce vârstă au oamenii de lângă mine decât dacă au bunăvoinţa de a-mi spune.
Aşadar, la noul meu de muncă, toată lumea n-are vârstă! De fapt are, dar e o foarte mare necunoscută. Şi ori de câte ori ne întrebăm unii pe ceilalţi câţi ani purtăm pe spinare, rămânem paf apoi…că nu ne-am fi gândit că e atât de mult sau atât de puţin!
Aşa se face că atunci când mi-am luat locul în primire una din fete se bucurase că uite, cineva mai tânăr decât ea la masa noastră împărţită în 4 birouri! Ea încă nu are 22 de ani împliniţi! Eu urma să fac în ziua următoare 27! :)) Ca să nu-mi uit ideea, lucruri asemănătoare se întâmplă aproape zilnic, aşa se face că o alta căreia i-am fi dat maxim 25 ne-a anunţat cu blândeţe că ea are 32 de fapt! Şi de acolo alte discuţii!
Cică „ce bine arăţi la 30 de ani” este overrated! (oups, un cuvânt în engleză!) şi pe bună dreptate! Adică serios acum, cum altfel ar trebui să arăţi la 30+ decât bine? Dacă nu atunci, când? Eu cred că până la urmă vorbim aici de o tară culturală. Cred că la noi lumea se aşteaptă ca la 30 şi un pic de ani să fii deja împovărat de viaţă, cu copii şi rate, slujbă şi socri! :)) (de vreţi, le puteţi schimba ordinea!) Mai adăugăm şi riduri, da?
Aşadar, eră ceauşistă, beat that! În 2014 oamenii arată bine şi la peste 30 de ani, ca să nu mai spun de cât de bine arată unii la peste 40! Ei, nu te-ai fi gândit la asta, nu-i aşa?