gânduri de bebe


Nu ştiu ce-mi va aşterne viaţa înainte, cum se vor întâmpla lucruri şi cum voi reacţiona la ele, dar eu sper la un singur lucru… Dacă o să am vreun copil vreodată, pentru că în mod sigur îmi voi dori asta la un moment dat, sper din toată inima să fiu capabilă să mi-l cresc singură!

Adică vreau să-mi am copilul lângă mine, nu undeva departe la bunici şi să-l văd de câteva ori pe an când el nu are nici 3 ani împliniţi…O să vreau să-i văd toate gesturile, toti paşii, toate cuvintele pronunţate pentru prima dată. Să-l îmbrac eu, să-l schimb, să-i cânt, să desenăm împreună, să ne uităm la desene animate. Nu vreau să fiu o mamă departe de el pentru că, din punctul meu de vedere, ar fi mult prea trist, iar eu nu aş face faţă emoţional…Nu m-aş putea concentra la job, nu aş putea fi fericită.

Nu judec, nu critic. Ştiu că lucrurile astea, în România, şi nu numai, se întâmplă la ordinea zilei, iar eu nu mi-aş dori să fiu încă un astfel de caz pentru că am lucrat cu copii şi pentru că ştiu cum sunt copiii crescuţi de mătuşi, vecini, rude, de oricine altcineva în afară de părinţi…

28 rules for father to do with sons! I am going to show this to my future husband...

Şi mi-am promis zilele astea că nu voi face un copil până nu voi fi sigură că pot să stau lângă el mereu, pentru că vedeţi voi, mie mi-e dor de-o pisică şi de-un câine pe care nu i-am văzut de o săptămână şi chiar mă simt vinovată că nu mai sunt acasă cu ei…vă imaginaţi cum m-aş simţi dacă propriul meu copil ar fi departe de mine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s