Am avut parte de un weekend productiv astfel încât în afara cumpărăturilor de haine vintage (ca să pun problema mai frumos!) am ajuns să vizitez fabrica de bere din Timişoara duminică seara, deşi nu-s o băutoare de bere. Ocazia era „Zilele Porţilor Deschise Timişoreana”, iar eu am ajuns acolo din întâmplare, alături de colega mea de apartament şi de încă doi amici.
Am acceptat invitaţia lor, dar nu pot să spun că muream de entuziasm…. până am ajuns acolo!
Am primit veste de vizitatori, ne-am format ditamai grupul şi am fost conduşi înspre fabrică de către un berar de meserie care poate oricând să devină ghid turistic, atât de bine s-a descurcat cu oamenii care-l ascultau. S-au putut face poze până într-un anumit punct al fabricii, dar ţin să vă spun că această ieşire a fost cea mai constructivă din viaţa mea de până acum şi că am fost foarte entuziastă de tot ce am văzut şi am învăţat, precum şi de faptul că lucrurile astea se întâmplă în Timişoara!
Aşadar, din punct de vedere tehnic, fabrica e dotată cu tot ce trebuie, cantităţile de bere produse sunt într-adevăr industriale, dar pentru că sunt femeie, vă daţi seama că nu am fost foarte atentă la aceste detalii. Am fost uimită de curăţenia din fabrică, de nenumăratele premii câştigate, precum şi de faptul că am aflat că aici nu se produce doar Timişoreana. Fabrica face parte din Ursus Breweries, astfel încât la Timişoara se produc în acest moment 10 sortimente de bere care se găsesc pe piaţă intern, şi mai sunt alte două doar pentru export, pentru Ungaria. O veste bună, se pare că Timişoreana a început de relativ puţin timp să exporte şi peste ocean, tocmai în America. Mi-a rămas în minte că berea Grolsch se produce tot aici, nu ştiu exact de ce, că nu am gustat-o, dar îmi place denumirea şi deşi o ştiam, credeam că e produsă în afara României (din cauza numelui!)
Apoi, scopul şi durata vizitei, nu? Ca durată, vizitarea fabricii a durat aproximativ 2 ore, dar ca scop, ei bine, aici iarăşi am detalii îmbucurătoare de oferit! Am văzut toate etapele prin care trece berea ca să fie berea de pe masă şi din rafturi. Am gustat hamei, blond, brun şi caramel. Grăunţele respective sunt chiar gustoase, mai ales cele caramel. Apoi am gustat până şi drojdia de bere, precum şi berea tânără, şi diverse stadii ale ei. De asemenea, am avut ocazia să gust bere neagră nefiltrată care nu se găseşte pe piaţa din ţară. Din cea blondă nefiltrată puteţi să beţi în restaurantul fabricii!
La final, vizitatorii, adică noi toţi, au avut parte de surprize foarte plăcute. Am avut ocazia de a răspunde la anumite întrebări de-a lungul turului în fabrică, ştiind că acei oameni cu răspunsurile corecte vor primi un cadou…eu una nu m-am sinchisit să răspund, dar chiar şi aşa, la final, toată lumea a primit o halbă de bere pe gratis, iar cei care răspunseseră corect au mai primit una! :))
Conform celor menţionate mai sus, nu-s o băutoare de bere! Mai mult, nu am băut niciodată în viaţa mea o bere Timişoreana întreagă cap coadă, iar singurele beri consumate erau acelea pentru fete cu arome de fructe, şi ele băute de-a lungul mai multor ore şi/sau zile! DAR….de data asta, am băut cea mai bună bere din viaţa mea! Cu o foarte mare poftă! Pe toată! Pentru că altfel am privit tot procesul băutului de bere în sine după ce am văzut toate stadiile ei şi cât de multă muncă se depune pentru rezultatul finit! :)) Ca să citez una din perosoanele cu care am fost acolo: „cea mai bună bere e berea…gratis!”
De încântată ce-am fost, mi-am postat toate pozele şi pe facebook, motiv de mare amuzament printre prieteni, mai ales că ştiu cum nu le am eu cu băutura!
Şi asta nu e tot! Am participat şi la un concurs, (pentru că aşa am vrut!), în care am fost legată la ochi şi mi s-a dat să gust din două tipuri de bere şi a trebuit să ghicesc care-i berea blondă şi care-i cea bună! Am câştigat, evident! Şi chelneriţele au rămas suprinse pentru că le spusesem că eu încerc, dar că nu beau de fel…se pare că barbaţi au greşit la acest concurs! Cred că totuşi faptul că nu beau de obicei, m-a ajutat să fac diferenţa dintre cele 2 sortimente. Din prima am spus ce bere am sub nas, şi doar după miros, nici nu trebuia să o gust! Drept răsplată, am câştigat un set de de cartoane Timişoreana din acelea care se pun sub sticlele de bere sau halbe la servire!
Apoi, am mai primit şi o diplomă de vizitator calificat, aşadar e de datoria mea să redau aici şi să spun mai departe tot ce am văzut acolo, ca să mai adaug că am mai primit şi un album frumos îngrijit cu istoria fabricii, iar în final apărea poza de grup cu noi toţi în ea!
Şi pentru că ne-am simţit atât de bine acolo, ne-am mai întins puţin şi ne-am mai comandat şi o porţie de mici cu cartofi prăjiţi! Nici nu mai conta ca afară nu mai era vară de ceva timp, noi ne simţeam minunat! Chiar nu am mai reuşit de multă vreme să mă deconectez atât de bine de toate celelalte lucruri din viaţa mea!
Nu ştiu cine se ocupă de PR-ul fabricii Timişoreana, (am să mă interesez), dar am doar cuvinte la superlativ despre tot ce am văzut acolo şi de cât de bine s-au organizat oamenii! Au pus la dispoziţia vizitatorilor inclusiv ghid în engleză pentru cei care erau din alte ţări, iar eu personal cunosc un grup de colegi din Mauritius care au călcat pragul fabricii vineri seara. Asta se numeşte PR la superlativ!
Până una alta, m-am întors acasă cu set de cartoane suport pentru pahar, diplomă şi un album frumos cu poză de grup pe final, plus pozele personale, plus multe informaţii, plus bere gratis la bord. Mai constructiv decât atât nu se putea!
Mai adaug un of! de-al berarului povestitor (pe nume Zoli) care ne-a spus că, din păcate, berea pe care o bem noi nu e chiar ceea ce fac ei în adevăratul sens al cuvântului şi asta pentru că sticlele de bere, inclusiv dozele, nu sunt depozitate corespunzător de către cei care ne-o vind! Marea problemă e următoarea: lăzile de bere sunt ţinute în soare, lucru care afectează gustul într-o mai mică sau mai mare măsură! Spunea că ori de câte ori vedea în ce condiţii e depozitată berea în diverse magazine mari din oraş se simţea lezat peronal pentru că simţea că lumea îşi bate joc la propriu de munca lui!
Mi-a plăcut tot ce am văzut! Voi mai merge!
P.S: a fost amuzant momentul în care tot simţeam eu că am un deja- vu cu fabrica şi că am mai fost pe acolo şi că nu înţelegeam de ce…adevăru-i că am fost sărbătorită la 25 de ani la Curtea Berarilor Timişoreana de către prietenii mei, vizavi de Continental. Deja-vu.ul era înşelător! S-a întâmplat pe bune!
Mirela's Mood 