O colegă de la lucru voia să meargă la teatru. A insistat la o altă colegă să-i facă rost de bilet! Bilete nu mai erau! Ea tot insista! Cealaltă a făcut într-un final rost de un bilet pe baza de invitație pentru aia care insistase făcând apel la ceva cunoștințe. Vineri, guess what? Aia de insistase se răzgândise cu multă nesimțire și fără să țină cont de tot ce s-a întâmplat, numai bine cea care făcuse rost de bilet se trezi cu biletul și cu onoarea la mijloc. To cut a long story short, am ajuns eu ieri seara la teatru, pe gratis. Singură!

Pentru că-s un om naiv, that is! Adică am fost rugată să merg că ‘uite ce s-a întâmplat!’ și deși am avut parte de îndoieli, adică mi se pare deprimant să mergi singur la teatru (am mai fost singură once la cinema, dar în Franța, și ăla a fost un moment bun din viața mea!)…tot m-am dus!

Piesa la care am fost se numește Piața Roosevelt și nu prea a fost pe gustul meu ce am văzut acolo! Nu m-am putut deconecta și gata! Mă gândeam fie la serviciu, fie la faptul că eu de abia așteptasem ora 18.00 vineri seara ca să merg acasă și să mă odihnesc, plus că atunci când am întrebat cât durează piesa mi s-a spus o oră jumate și de fapt durase aproape 3 care, sinceră să fiu, păreau că nu se mai termină la un moment dat!

Admir munca actorilor, a scenografilor, a celor din echipa tehnică a Teatrului Național Timișoara, dar cred că eu vreau să văd teatru clasic! Vreau să văd bun gust și povești frumoase, indiferent de tematica lor! În această piesă de teatru, am văzut bărbați travestiți și dezgoliți, și deși efortul lor a fost pe măsură, atât din punct de vedere al costumației, cât și limbaj al trupului, postură, voce, făcând din rolul lor o treabă minunată, eu nu am putut reacționa la tot ce mi s-a oferit în fața ochilor! Nu vă voi povesti ce am văzut, dar las aici un link cu unele secvențe din piesă.

Deși nu am reușit să gust acest spectacol pe de-a-ntregul, am fost, ca de obicei, cucerită de partea muzicală și de dans, de culoarea decorului și de costumații și, bineînțeles, de câțiva actori: Andrea Tokai, Cătălin Ursu și Călin Stanciu Jr.

p.s. fie și gratis, tot nu-i ok să mergi singur la teatru. 🙂