Din păcate, deşi-s pornită din punct de vedere politic mai mult ca niciodată, trebuie să recunosc cu umilinţă şi ruşine că duminica trecută nu am fost în stare să votez şi că nu m-am prezentat la nicio cabină de vot, cu sau fără coadă! O să vedeţi că am avut şi un motiv întemeiat!

În primul rând, nu voi spune pentru cine aş fi vrut să votez căci oricum alesul (sau aleasa) inimii mele nu a trecut de turul doi şi nici nu vreau să mai întorc niţel cuţitu-n rană! Nu cred că votul meu de duminica trecută ar fi făcut diferenţa, dar cred că cel de pe 16 va conta cu adevărat!…

Săptămâna trecută, în chiar ziua cu votul, scrisesem aceste rânduri de pe telefon, iar apoi am plecat în vizită la o rudă! Mi-am scurtat vizita cu pretextul că trebuie să merg şi eu la vot, dar am realizat că nu aveam buletinul la mine, care nu era la locul lui binecuvenit în portofel! Aşadar, mi-am prelungit plimbarea de duminică vizitând doi prieteni care stăteau aproape de rudă că şi aşa nu aveam la mine actul de identitate, presupunând că voi merge la vot pe la orele 18.00 când voi fi ajuns acasă şi voi fi găsit buletinul.

De ajuns, am ajuns, de găsit buletinul…ei bine, de găsit nu s-a mai pus problema căci căutarea nu s-a mai sfârşit! Am realizat că buletinul meu era pierdut! Şi am mai realizat că era pierdut din timpul săptămânii, cam de marţi aşa, dar pentru că nu l-am folosit nu mi-a picat fisa!…

Acum, oamenii de lângă mine îmi spuneau că eu pierd esenţa, dar eu duminică am fost tristă nu pentru că mi-am pierdut buletinul, ci că nu am putut vota! De asta mă liniştesc singură acum cu gândul că totuşi votul meu de atunci nu ar fi contat atât de mult… Ştiam că dacă pierderea e pe bune, acţiunile următoare ar fi presupus nişte zile ratate de concediu, petrecute prin instituţiile statului pentru a-mi reface cartea de identitate, dar aveam un sentiment puternic că totuşi îl voi găsi, fie la biroul de la lucru, fie la Bega Shopping Center unde am avut de-a face cu Orange-ul de la parter.

La lucru, luni dimineaţa, nu l-am găsit, aşadar în pauza de prânz, dusă am fost la magazinul Orange! Deja îmi făcusem un speech! Mă gândeam cum să pun problema să nu par o blondă zăpăcită (ceea ce de altfel cam sunt!) şi speram să fie acolo cu adevărat! Şansele erau mici înspre inexistente, având în vedere că sunt abonata lor, iar dacă buletinul meu era acolo, lumea m-ar fi contactat ca să mă anunţe că mi-am uitat la ei actul de identitate, nu? Mai ales că mă au în baza de date!

Ajung într-un suflet la ei! Abordez o tipă, şi nu bărbatul de la casă…O întreb frumos dacă nu cumva au găsit un buletin pierdut cu numele meu…Impasibilă, se duce şi deschide un sertar! Scoate 3 buletine. Mie îmi bătea inima tare a speranţă!..Se uită, nu semăna nimeni cu mine, căci erau 3 buletine de bărbaţi! Le bagă la loc şi îşi mai afundă mâna încă o tură în acelaşi sertar scoţând un teanc de buletine, al meu fiind chiar la mijloc! Mi-l dă! Eu plec! Şi gata!

De ce sunt eu dezamăgită? Pentru că sunt, după cum mă gândesc că v-aţi dat seama! Nimeni de la Orange nu s-a sinchisit să telefoneze persoanele care şi-au uitat acolo buletinele deşi era clar că toţi sunt abonaţi ai lor veniţi acolo pentru diverse operaţiuni. Mai mult, nici măcar nu le-a păsat că se votează la sfârşitul săptămânii şi că lumea va avea nevoie de buletine!!! Mai sunt supărată şi din cauza faptului că eu credeam că ei ar face acest lucru şi se pare că sunt naivă şi cred prea mult în lume! Urmează să sun săptămâna viitoare la 411 şi să spun că vreau să renunţ la abonament şi la ofertele lor! Şi uite aşa, se va încheia a love story între mine şi această companie telefonică, iubire ce oricum era mai mult din partea mea!

Dar duminica viitoare, EU votez! Şi ca să fiu sigură că votul meu nu se pierde nicăieri o voi face de acasă ca să mai crească procentajul de voturi alocat lui Klaus Iohannis şi în Caraş-Severin că până acum prea e roşie situaţia în judeţul meu! Timiş se descurcă bine oricum! 😉