ştiri

Luni, pe parcursul întregii zile, de abia am aşteptat să-mi închei programul de muncă şi să ajung acasă pentru a mă uita la….ştiri! Era prima zi cu noul preşedinte şi deşi ştiam cam tot ce s-a întâmplat căci am adormit târziu în noaptea numărătorii voturilor, voiam să aud încă o dată tot, să văd ce a mai ieşit la iveală, ce procentaj imposibil de prezenţă la vot au mai avut satele din Oltenia, ce declaraţii a făcut opoziţia sau Iohannis…

Adevărat, e foarte greu să găseşti o televiziune echidistantă, care să prezinte corect o informaţie cu un conţinut nealterat, dar am păstrat destul de mult zilele acestea televizorul aprins pe Digi Tv şi chiar pot spune că sunt profesionişti.

Revenind la prima mea idee, cea cu tot entuziasmul meu de a urmări ştiri pentru a nu pierde din vedere nimic din ce se întâmplă pe scena politică românească, mi se pare ironic cum de am ajuns să fiu precum părinţii mei. Cu ani în urmă, pe când eram la liceu, mă plictiseau la maxim ştirile, iar când îi vedeam pe adulţi că se uitau una-ntruna la ştiri îmi păreau cei mai plicticoşi oameni din lume. Observ diferenţa acum, deşi ştiu că asta nu mă va face o avidă a ştirilor de mâine începând.

Am şi o mărturisire de făcut: din toate figurile televizate de pe plaiul mioritic dintotdeauna mi-a plăcut mai mult Andreea Esca. Pare un model mai bun oferit pe sticlă adolescentelor decât restul divelor…păcat că şi ele, ca şi mine la vârsta lor, nu se uită la ştiri! :))