Eu nu am copii, dar prin prisma fostei meserii am impresia adesea că ştiu să comunic mai bine cu cei mici decât o fac părinţii lor. Cel puţin unii dintre ei!

Aşa se face că astăzi, la cumpărături, am fost şocată când am auzit felul în care o mamă vorbise cu fetiţa ei. Micuţa a „îndrăznit” să pună în coşul de cumpărături o pungă de cereale şi o cutie de lapte. Eu chiar m-am nimerit lângă ea şi la stand-ul de cereale şi la cel de lactate astfel că am surprins ambele poziţii! În primul rând, copilul nu a considerat că a făcut ceva greşit, semn că acasă familia consumă aşa ceva. Ba chiar părea bucuroasă că poate să participe activ la cumpărături. În schimb, mama ei a început să urle la ea să pună cerealele la loc pe motiv că şi aşa este mult prea grasă.

Copila avea în jur de 9 ani şi nu era în niciun caz un copil supraponderal.

Jumătate de oră mai târziu mă întâlnesc, în acelaşi hipermarket, cu o famile pe care o cunoşteam. Fetiţa familiei de doar 7 ani fusese meditată de mine anul trecut. Vorbim despre una, despre alta. Eu spun laudativ că micuţa s-a înălţat de când am văzut-o ultima oară, iar mama ei începe să-mi mărturisească cu voce tare că se bucură că cea mică a slăbit că era prea grăsuţă (la fel, un copil perfect normal din punct de vedere al greutăţii!) şi că se enervează în continuare că a rămas un copil la fel de moale şi de timid nereuşind să se schimbe!

I love this - I want to try doing this with my class...it would be a great end of year picture for the kids.

Peste ani, şansele ca aceste două fetiţe să dezvolte probleme mari în alimentaţie sunt mari, nu-i aşa? Anorexie, bulimie, you name it!, orice e posibil! Atunci, cel mai probabil, aceleaşi mame se vor întreba ce se întâmplă cu odraslele lor devenite femei căci acasă mereu se mânca hrană gătită şi sănătoasă. De fapt, nu-i vorba despre asta, ci despre ce li se spune copiilor de-a lungul copilăriei!

La fel, fetiţa timidă nu va reuşi decât din greu să-şi iasă din carapace când are o mamă care mereu îi dă ghes să fie altfel, aşa cum ea nu este în acest moment! Măcar la 7 ani să-i lăsăm pe cei mici să fie aşa cum sunt căci când vor fi mari, aşa cum suntem şi noi, cu greu vor putea fi mereu 100% ceea ce sunt de fapt!