La Râşnov ne-a prins frigul în cele din urmă, dar nu pe mine, ci pe fetele care mă însoţeau! Am găsit, neaşteptat, la bazele cetăţii o tanti care vindea încălţări călduroase din postav şi am cumpărat o pereche apoi ne-am urcat într-un tractoraş care ne-a urcat până la cetate. Tot atunci, dragii mei colegi au descoperit şi s-au îndrăgostit de Kürtőskalács care nu-i tocmai cel mai românesc produs, dar chiar şi aşa, bine a fost! Că doar şi mie îmi place tare!
La Cetatea Râşnov ne-a aşteptat o ceaţă foarte, foarte densă. Mi-a părut rău că de acolo de sus nu am putut să cuprind cu privirea tot peisajul, dar chiar şi aşa, imaginea a fost superbă căci cetatea apărea impunătoare prin solitudinea-i.
Mi-a plăcut că lumea ştie să facă turism în zonă şi că acolo găseşti tot felul de produse, precum şi oameni veseli, un fel de entertaineri ai cetăţii care ştiu să facă glume cu vizitatorii!
Pentru un moment am avut impresia că m-am întors înapoi în timp şi asta datorită acestei poze:
Merită să vizitaţi Râşnovul! Eu vreau să revin acolo, dar mai pe vară, mai pe senin! 🙂