Cu riscul de a părea un om rău, simt nevoia să vorbesc despre o frică care nu-mi dă pace de ceva vreme, din calitatea mea de abonat al RATT-ului şi utilizator constant şi zilnic de E2, troleu 16, tramvaiele 4, 5, 2 sau 1 (după caz!) şi 8 (când merg spre autogară!)….
Mi-e enorm de frică de oamenii bolnavi psihic care folosesc mijloacele de transport în comun şi mărturisesc că m-am speriat mai tare, cu cât chiar aseară, în drum spre centru, un nenea deranjat mental a lovit intenţionat, făcând totuşi să pară o greşeală, două femei! Una era cu soţul şi bebele. Soţul purta bebele în braţe şi s-a urcat repede în troleu, iar ea s-a grăbit să cumpere bilet. În momentul în care a trecut pe lângă bărbatul respectiv, acesta a lovit-o cu putere peste braţe cu o geantă în care părea să aibă ceva contondent. Femeia a ţipat la el, dar grăbită s-a dus în continuare să-şi ia biletul!
La urcare în troleu, acelaşi nebun, a mai lovit o altă fată. I-a dat un cot foarte puternic. De frică, eu am folosit altă intrare şi m-am aşezat fix în celălalt capăt al troleului, dar nu vreţi să ştiţi ce panică m-a cuprins în momentul în care respectivul a început să patruleze prin 16 de la un capăt la celălalt. În tot acest timp, vorbeam la telefon cu o prietenă şi îi spuneam că dacă respectivul nu coboară la următoarea staţie, o voi face eu, şi voi aştepta un alt mijloc de transport. Noroc că individul s-a dat jos la staţia de la Spitalul Judeţean, acolo unde probabil ar trebuit tratat…
Urăsc acest sentiment de frică şi nu-mi pare deloc normal ca, femeie fiind, să-mi fie teamă, într-un spaţiu public, de un bărbat. Am mai experimentat astfel de sentimente, atunci când călătoream mult singură prin Franţa şi când, cu varii ocazii, am fost urmărită pe stradă, dar acolo era o chestie de bărbaţi prea macho care nu se puteau stăpâni!…
Revenind la psihopaţii din Timişoara: îl reamintesc pe nenea care umbla gol pe holurile UVT-ului. L-am văzut la un moment dat la etajul 2 în plină zi masturbându-se şi nimeni nu a reacţionat în niciun fel! Probabil de frică! Iar într-o vară, m-am întâlnit nas în nas cu el, pe la etajul 1, el fiind gol din cap până în picioare. Atunci i s-a făcut lui frică şi a luat-o la goană înspre alt coridor. În acelaşi fel, mai exista un individ care se masturba în Parcul Rozelor…
În mijloacele de transport în comun, în nici 3 luni de revenit al meu în Timişoara, am mai întâlnit un nebun care urla tot drumul şi scotea nişte sunete oribile, un altul care imita un radio, vorbind şi râzând singur, şi un adolescent care vorbea la persoana a III-a despre o boală psihică incurabilă care loveşte tinerii cu o femeie care efectiv nu avea cum să plece de lângă el căci era mult prea aglomerat!
Bolile psihice sunt imprevizibile. Oricine se poate îmbolnăvi, în orice moment al vieţii, de o astfel de afecţiune, mai ales că ştim multitudinea de cauze care le generează şi stresul la care suntem supuşi zilnic, dar permiteţi-mi, vă rog, să spun aici că eu cred că o mare parte din aceşti oameni nu ar trebui să fie lăsaţi liberi. Comportamentul lor este greu de stăpânit şi de gestionat, pot oricând să facă rău, iar mijloacele de transport sunt pline de copii, bătrâni şi femei…
Nu ştiu dacă există o soluţie, dar ştiu că într-o ţară civilizată am dreptul de a mă simţi în siguranţă pe stradă şi în mijloacele de transport şi în orice alt spaţiu public!…şi aştept ziua respectivă! Sper doar să nu o aştept mult şi bine!
…
p.s. când foloseam alte tramvaie în drumul spre Spitalul de Cardiologie astă-vară, am întâlnit o femeie care în fiecare dimineaţă, fix la aceeaşi oră, în exact acelaşi loc, îşi lua micul dejun! Avea caserole la ea, cafea şi dulciuri. Era bolnavă psihic şi probabil totul se corela şi cu singurătatea, de aici nevoia de a mânca într-un spaţiu totuşi public alături de mulţi oameni. Ea nu era periculoasă, doar că lăsa foarte, foarte multă mizerie în urma ei!…
Mirela's Mood 