Nu, să nu credeţi, în niciun caz, cum că piciorul meu de blondă nu a mai călcat în vreun club de 6 ani de zile până acum. Am mai fost pe ici, pe colo, de la an la an din ce în ce mai puţin şi de mai cu fără poftă. Şi totuşi, uneori mă loveşte un chef de dans, dar deşi dansez din plin la nunţile altora, mi se face chef să ascult şi să dansez pe muzică R&B. Din păcate, de cele mai multe ori, această dorinţă a mea s-a dovedit a fi un moft! MARE! Pentru că în majoritatea cluburilor e muzică house, mult prea nicicum pentru gusturile mele şi pe care chiar nu ştiu cum să mă mişc, iar acolo unde e muzică mai ritmată e mai degrabă disco sau pop-rock.
Am avut un moment de fericire în acest sens când, în Anglia fiind, am ajuns într-un club din acela pe mai multe etaje cu încăperi specializate în funcţie de genul muzical dorit! Idee mai mult decât genială, desigur, numai bine fiecare ajunge să danseze cu oameni cu care are cel puţin un lucru în comun: muzica!
A fost un win-win atunci, prietena mea voia disco, eu R&B. Le-am bifat pe amândouă. La disco, pretty lights şi multe buline, la R&B era mai degrabă întuneric, bar şi real dance, ca să-i zic aşa. :))
În Timişoara, nu sunt cluburi în care să se poată dansa pe acest gen muzical. Ce-i drept, în cluburile mai fiţoase nu am prea călcat (Heaven, Epic Society?), dar în rest le-am cam bifat pe toate din studenţie şi până acum şi cumva mă simt îndreptăţită să spun asta! Am nimerit la un moment dat, într-o sâmbătă, seară R&B la Molly Malone şi, spre surprinderea mea, în noaptea de vineri experienţa s-a repetat, în Bunker de această dată.
Şi cum în Bunker mi-am petrecut nopţi de prin studenţie şi am şi dovezi…
…m-am bucurat mult acum când am văzut că a ieşit din umbră şi că e din nou popular. Fie vorba între noi, am văzut foaarte mulţi minori acolo! :))
Am dovadă şi de vineri:
Şi am observat, lucru punctat şi pe profilul personal pe facebook, că eu sunt un om tare constant. Acelaşi club, aceeaşi nuanţă de păr, tot blond, tot lung, tot în negru şi tot în fustă şi nici acum nu ştiu exact unde mă uitam! :))
Au trecut aproape 6 ani distanţă între cele două poze, întâmplarea face să fie făcute în acelaşi loc. Ce s-a schimbat? Ce nu?
În primul rând, toate lucrurile au timpul lor. Desigur, nu reinventez eu roata când spun asta, dar altfel ieşeam în oraş la 21 de ani, altfel o fac acum. Prefer de 1000 de ori mai tare să ies într-o cafenea cu prietenii, la vin sau la o cafea, să ne putem auzi şi să ne povestim câte şi mai câte ori de câte ori ne vedem într-un asemenea context.
Noaptea de dans de vineri s-a încheiat pe la 5 a.m. sâmbătă, punându-mă la somn pe la 6 şi, cu o foarte mare sinceritate vă spun, refacerea e mai grea decât atunci când eram mai tinerică! :)) Chiar şi aşa, fără să fiu mahmură şi fără să beau nimic! În mod evident, e diferit să ieşi în oraş după un program de lucru de la 9 la 18 decât ca atunci când ieşeai după nişte cursuri.
Migratul dintr-un club în altul în aceeaşi noapte? Cred că vă este cunoscută situaţia!…Dacă nu, vă spun eu. Am punctat în aceeaşi noapte Scottish Pub, Molly Malone, Bunker şi D’arc. Toate-s în Unirii, la câteva minute distanţă. Uneori era fun să facem asta, acum hmm…nu prea. Dar am fost cinci domnişoare, fiecare voia altceva (mai puţin una căreia îi era indiferent) şi pentru că-i democraţie, le-am punctat pe toate. Norocul nostru că nu am avut pretenţii de cluburi împrăştiate prin toată Timişoara! 🙂
O altă problemă pe care o am, şi pe care am avut-o şi acum 6 ani (semn că am fost matură ever since, haha) e cel legat de fumul de ţigară. Aerul irespirabil şi fumul în exces îmi produc o usturime a ochilor, îmi înfundă sinusurile şi îmi mai taie din avânt. Apoi ar mai fi înghesuiala, dar asta e relativă de la un club la altul…lucru enervant pentru că eu când merg să dansez, vreau să dansez, nu să simt coatele nimănui în spatele meu. Ah, şi încă o chestie care nu s-a schimbat. Tocmai pentru că ies în club pentru dans, nu suport să fiu agăţată. Îmi părea penibil şi atunci, îmi pare la fel şi acum. Lucru deosebit de greu de evitat, mai ales când mă observă câte-un student la Medicină de origine africană de care trebuie să scap cu o delicateţe…din topor, că altfel nu prea ai cum, credeţi-mă. O fi o chestie culturală, nu ştiu, cert e că aceşti domni nu prea înţeleg din gesturi că vreau să fiu lăsată în pace şi că şi în club, indiferent de cât de aglomerat e el, unii dintre noi au în continuare nevoie de acel spaţiu personal!!!
All in all, am avut parte de un sfârşit de săptămână obositor (nici seara de sâmbătă nu a fost mai prejos, doar că m-am culcat mai devreme, pe la 4 a.m.) şi simt că aş mai avea nevoie de încă 2 sâmbete de somn, dar din păcate mâine e luni şi o să încerc să lenevesc câ mai mult azi ca să fiu pregătită pentru noua săptămână! Eh, oboseala asta şi jobul de a doua zi nu existau acum şase ani, că tot vorbeam de ce e diferit şi ce nu e! 🙂
Mirela's Mood 