Vineri, 13, după muncă, am dată o tură până-n Arad alături de o prietenă! Cum lesne e de înțeles din titlu, e vorba despre un demers cinematografic, deci recunosc că am mers să ne delectăm cu noua ecranizare atât de populară zilele acestea.
Pentru că eu citisem primul volum al seriei acum 2 ani, nu îmi creasem aşteptări. Ba mai mult, pe maşină spuneam că dintr-o carte proastă nu are cum să iasă un film altfel decât prost. I mean, adesea din cărţi bune ies filme proaste, iar şansele ca fix acest caz să fie excepţia erau nule.
De ce ne-am dus la Arad? Ei bine, pentru că în Timişoara nu mai erau bilete (nu e ca şi cum eu m-aş fi agitat să le caut!) şi pentru ieşire în sine, ca să nu mai spun că plecarea înspre Arad a fost o oarecare surpriză. Am fost pusă în faţa faptului împlinit cu decizia că mergem acolo şi că s-a rezolvat de bilete.
Ei bine, nu regret deloc, de fapt oricum nu aş fi regretat dacă e să fiu extrem de sinceră, căci filmul ăsta a fost cea mai bună comedie pe care am văzut-o în ultimiii ani! …Cu o mică precizare totuşi, 50 shades of Grey nu e comedie! :))))
DAR s-a transformat într-una când în grupul cu care am fost la film s-au aflat doi domni! Burţi de bărbaţi însuraţi, nevestele cu ei, umor fin, ardelenesc. Genul meu! Umorul adică!
Aşa că filmul, pe lângă subtitrarea de pe ecran, a mai avut parte de încă una, cea a comentarilor din spatele meu. Şi filmul s-a îmbunătăţit teribil de tare reuşind să văd în el altceva decât ceea ce a vrut să transmită regizorul.
Astea fiind zise, pot spune că vă recomand filmul doar dacă mergeţi cu o gaşcă faină! În rest, mai bine nu! Toate scenele sexy nu au mişcat nimic în mine. Vorbă mare: „depinde cu ce compari in real life!”
Mirela's Mood 