Azi m-am simțit extrem de îmbrăcată la locul de muncă, blugii negri lungi, un maieu negru și o cămașă roz subțire m-au făcut să par total în neconcordanță cu outfiturile de vară din jurul meu: fustițe, rochițe subțiri de vară, sandale, balerini…
Semn clar, nici bine nu a început primăvara că și trece la fel de repede! Mult prea repede, dacă mă întrebați pe mine, deși cred că an de an, aici pe blog, reiau acest subiect…
Sărind de la una la alta, îmi place mult Timișoara atât de verde.
De 1 mai am făcut curățenie generală, dar în următoarele două zile am stat mai mult prin Giroc, o comună foarte aproape de Timișoara. Nu am mai fost până acum pe acolo. Știam că e aproape, dar nu știam că e atât de aproape sau, în aceeași manieră, că au locuri atât de frumoase! Sâmbătă am fost la nuntă, duminică a urmat un prânz în doi la un alt restaurant de acolo, iar spre seară ne-am plimbat prin parcurile din Timișoara.
Cât despre partea cu gândurile multe, să știți că mă trezesc contemplând în legătură cu posibilitățile, foarte vaste de altfel, pe care le-aș avea la dispoziție dacă nu ar trebui să îmi respect programul de muncă.
Azi aveam chef să stau tolănită pe iarbă, într-un parc cu-o carte-n mână! Mă apucase pe la orele 14. Apoi, uneori mai am chef de pat, să stau și să dorm. De asemenea, mă trezesc că parc-aș face și piața sau că ar trebui să-mi cumpăr chestii. Și tot așa. Liste mentale de activități imposibile între 9 a.m. și 6 p.m. cum s-ar zice.
Până una alta, în mai, francezii au liberă fiecare vineri, plus 2 săptămâni în care primesc liber și joi. Practic, ei muncesc de luni până joi 2 săptămâni din mai și de luni până miercuri în restul lor. Needless to say, the drama in my soul of not being French!…or French enough! 😦
Mirela's Mood 