Pentru că săptămâna trecută, deși constructivă, a fost destul de istovitoare, nu am prea avut chef să ies din casă în ciuda timpului frumos. Îmi place să lenevesc, nu-i un secret, uneori însă duc la bun sfârșit această „activitate” încât aș putea să fiu o artistă desăvârșită dacă lenea ar fi o artă. Lenevesc nespus de mult în timpul liber, deși când spun asta mă gândesc strict la activitățile casnice pe care le cam evit. Până una alta, acum că tot am deschis subiectul, recunosc că trag destul de tare la muncă și chiar extra (două zile pe săptămână mai fac și meditații cu două fetițe după programul de lucru care și așa se termină la 6 seara, mai puțin atunci când se termină la 9 jumate p.m. în zilele respective)

Sâmbătă am lenevit de numa’ numa’, până când am avut geniala ideea de a merge până la JUMBO, magazin cu de toate, dar mai ales jucării și obiecte ornamentale și alte cele, mai mult sau mai puțin utile prin casă. Prețurile sunt geniale, deci mă declar in love și mai vreau să merg- e un loc foarte fain și când sunteți în căutarea unui cadou: am găsit aceleași produse precum în multe magazine de cadouri din zone centrale ale orașului doar că având un preț mult mai rezonabil.

Știam ce voiam să cumpărăm dar, ca niște copii oleacă puțin mai mari, ne-am oprit pe la tot felul de jocuri. Fiind adulți, am renunțaț la pluș, dar ne-am ambiționat să cumpărăm un puzzle. Cu doar 500 de piese: începătoare deocamdată, nu am îndrăznit la mai mult.

Ne-am apucat de el sâmbătă seara și am făcut cam 25%, iar duminică după- amiaza a fost gata! Cumulat, cred că întreaga activitate a durat 8 ore. Rezultatul e mai jos:

11262924_10153029632879335_708575076_n

Recomand activitatea! Pe lângă faptul că e foarte plăcută și relaxantă, te face să te concentrezi atât de tare pe ea încât reușești să te rupi de grijle cotidiene sau de oricare altele ai mai avea pe cap: sâmbătă seara când într-un final m-am dezlipit de lângă puzzle, doar la el mă gândeam și de abia așteptam să reiau activitatea a doua zi.

Totuși, a doua zi am fost și la o piață de vechituri din oraș, profitând cât pot de tare până nu intră Anaf-ul din plin în tarabele respective: m-am întors mai bogată cu 2 maieuri, o pereche de ochelari de soare și dulciuri.

Spre seara am demarat un mini proiect. Pentru weekend-urile ce vor urma și când vom avea chef de plecări. Un borcănel cu multe bilețele scrise de mână cu locuri pe care vrem să le vizităm. Când o să avem pofte de călătorii extragem unul și acolo ne ducem!

Până una alta, toate astea find zise și revenind la ideea cu care am început din primul paragraf, recunosc că apreciez nespus și un astfel de weekend relaxant, leneș și liniștit. Poate chiar mai mult, din ce în ce mai des.