După cum spuneam pe la început de an, am renunțat ca în 2015 să-mi mai pun un reading challenge pe goodreads căci simțeam eu că nu o să am atât de mult timp la dispoziție. Mno, și poate că timpul ți-l mai faci, deși greu, foarte greu, însă nu mai am nici starea necesară contemplării la îndemână așa că anul ăsta lecturile mele s-au redus considerabil.

Am reușit totuși să încropesc o listă mică de tot despre ce am citit din ianuarie și până acum. Le numerez cu câteva comentarii pe lângă că poate uit de ele și ar fi păcat.

1. Fluturi, de Irina Binder (vol 1& 2). Am început cu o carte ușoară, ușoară de tot. I s-a făcut enorm de multă reclamă, toate pițipoancele postau pe facebook citate scoase din context din carte, iar eu eram prea obosită de la serviciu încât să mă apuc și să citesc ceva cu substanță. Așa că, pentru că o colegă de aparament o avea (în niciun caz nu aș fi dat 90 ron pe volumele astea!), m-am apucat de ea și am și terminat-o destul de repede, deși paginile nu-s chiar puține. De recomandat, nu o recomand. Cred că-i bună de citit pe plajă sau în tramvai: o variantă de Sandra Brown autohtonă și mai lungă în conținut.

2. Gemenii, de Mircea Cărtărescu. Aruncați de pietre de vreți, dar recunosc, asta a fost prima carte citită de mine de la nea Cărtărescu. Mereu mi s-a părut că e un scriitor al hipsterilor, la modă pentru că trebuie să fie citit un autor la modă și de pe la noi. Încă nu am citit mai cunoscutul bestseller De ce iubim femeile?, atât de vehiculat de altfel, dar trebuie să recunosc că mi-a plăcut cartea asta care-mi pică deocamdată în mână. Are un stil fain, imagistică mișto, se pricepe, nu glumă! Acum înțeleg de ce-l place lumea pe acest autor. O să-i mai acord șanse și pe viitor.

3. Decameronul franțuzesc, Marchizul de Sade. Îmi amintesc că am mai citit și Justine de la acest autor și că mi-a plăcut deși eram încă prea tânără pentru astfel de scene. Comparativ, Decameronul franțuzesc mi s-a părut mai cuminte sau poate că sunt eu mai mare acum și nu mă mai șochează multe chestii. Decameronul acesta prezintă povestiri cu întâmplări mai mult sau mai puțin sadice (btw, cuvântul sadism provinde de la Sade însuși), dar care, dacă stați puțin să reflectați la contextul socio-politico-istoric al vremurilor lui Sade nu-s chiar așa de ici de colo: în mod evident omul a avut curaj să scrie tot ce a scris. Și da, evident, și o minte destul de fucked up, deși veți vedea, adesea ce spune el pe acolo are un background și un mesaj ascuns. Dar nah, nu spun mai multe. Unii înțeleg, alții nu.

4. Șoareci și oameni de John Steinbeck. Azi m-am apucat de ea, azi am și terminat-o: în doar 2 ore. Doamneee, ce dor îmi mai era de o carte foarte bună! Nu degeaba a luat Steinbeck premiul Nobel pentru literatură. O recomand, e foarte frumoasă. Am auzit că și filmul după carte e unul reușit, urmează să-l caut și să mă uit și la el. E prima carte citită de la Steinbeck, dar trebuie neapărat să mai citesc de la el. Știu că e un autor desăvârșit, cumva nu l-am studiat în timpul facultății și uite cum au rămas lucrurile în cazul ăsta…necitite adică . O să rectific situația cât de curând! 😉

…

Acum trebuie în mod neapărat să mai pun mâna pe o carte bună, până nu-mi trece cheful. De altfel, țineți-mi strâns pumnii că am participat la un concurs foto și miercuri se încheie votarea. Premiul: un voucher de 400 ron la Cărturești. Am participat la 4 categorii, desigur că nu vreau să câștig la toate, ci doar la una singură cât să-mi iau voucherul și să-mi văd de viață! 🙂