Ieri numai ce m-am întors de acasă, de la părinți,  și deja regret răcoarea și aerul curat, verdeața cu trandafirii din curte și din grădință, cățelușul meu Bichon pus mereu pe șotii și liniștea de ansamblu. A fost puțin mai multă agitație sâmbătă pentru că s-a reunit mai multă parte din familie cu ocazia unei nunți, dar apoi, de duminică după-amiaza și până marți la orele 14:00 am avut partea de solitudinea mult dorită.

Pentru că, ei bine, eu sunt un om care are nevoie și de liniște, și de singurătate. Dacă nu am parte în mod constant de așa ceva cât să-mi ascult gândurile și să fac ce-mi place (citit, scris pe blog, vizionat seriale, etc.), devin din ce în ce mai obosită de oameni și ușor iritabilă.

Am apucat să fac tot ce mi-am propus. Am citit două cărți, am urmărit multe episoade din The Good Wife, m-am jucat cu cățelușul, am mâncat cireșe proaspăte și am băut apă de izvor. Am dormit cum am avut chef și m-am bucurat mai ales luni dimineața când puteam să-mi savurez cafeaua liniștită fără să simt presiunea de la locul de muncă. În tot acest timp, am stat 100% în perimentrul locuintei, nepărăsindu-mi casa, nici măcar pentru a ieși în fața porții! Desigur, în timp tot ce citiți asta, eu sunt deja din nou la lucru cu ochii mari și obosiți în fața calculatorului descifrând mailuri, dar doar ca să știți și voi: a meritat pe deplin să lucrez de 1 iunie ca să pot să am dreptul apoi la două zile libere ca luni și marți ce tocmai au trecut.

lazy

Partea frumoasă? Gândul că voi avea în față o săptămână mai scurtă, de doar trei zile, mă face să aștept cu mare nerăbdare partea de vineri seară. 😉

Să vină weekendul mai repede, zic!