Vorbeam cu niște colegi despre solitudine și felul în care artiștii au nevoie să fie singuri și nefericiți (de cele mai multe ori) ca să poată să fie creativi.
Nu-s artistă, iar la capitolul creativitate nu pot spune că am excelat dar, totuși, stăteam bine mai mereu. Până de curând. Scriu din ce în ce mai rar aici sau fac din ce în ce mai rar chestii care să-mi hrănească spiritul creativ dintr-o serie de motive.
În primul rând, jobul nou îmi distruge creativitatea. Da, scriu multe mail-uri, 25% în engleză, 75% în franceză. Se folosește un anumit nivel al limbii, există o anumită strictețe a felului în care comunicăm cu clientul (care e foaaaarte pretențios!), iar atenția trebuie să fie sporită la orice detaliu, cât de mic. Se taie-n carne vie și pentru un accent uitat! :))
După ce că stau de la 9 până la 6 seara la locul de muncă, ajunsă acasă, mă simt lipsită de energie și nu-mi mai vine nici să citesc, nici să scriu nimic. Evident, lecturile mele, din păcate, se limitează din ce în ce mai mult la ce alte mailuri sau taskuri primesc peste zi.
Apoi, nu mai am parte de solitudine. Începând de la locul de muncă în stilul american de open space unde vrând nevrând auzi efectiv tot ce se vorbește în jurul tău până acasă unde împart un apartament cu alte două fete. Apoi, ar mai fi și viața de cuplu, deci timpul meu liber este petrecut cu prietenul meu.
Ca să nu mai spun și al treilea motiv: el mă face fericită! Drept urmare, nu prea am ce frustrări să mai eliberez prin aer! :))
Recapitulând, recunosc:
-un job nou cu care mă obișnuiesc din ce în ce mai tare și în care mă simt apreciată
– faptul că sunt mereu înconjurată de oameni
– și faptul că mi-e tare bine acum
îmi distrug creativitatea! Atâta rău să fie, zic! :))
Mirela's Mood 