Din start vă spun că weekendul trecut prietenul meu a fost extrem de inspirat când s-a gândit să meargă acasă și să mă invite și pe mine la el. O decizie înțeleaptă! Îi mulțumesc pe această cale! 🙂
Am mai fost prin Hunedoara, dar niciodată în Lupeni sau în Valea Jiului. Hunedoara nu e un județ care să mă fi dat peste cap, deși mereu mi-am dorit în copilărie să văd cetatea de la Deva. Am admirat Cetatea, am admirat Castelul de la Hunedoara, însă aveam să descopăr acum că partea cea mai frumoasă a acestui județ este cea din sudul lui.
După ce am trecut dintr-un orășel în altul (cred că Hunedoara e județul cu cele mai multe orașe și orășele din România!), am ajuns în Lupeni: am văzut trenul care trece fix prin centrul orașului, sâmbătă seara am mâncat o pizza gustoasă și am băut o limonadă foarte bună iar temperaturile de afară au fost SUPERBE! Adia vântul, era cald, dar suportabil (nu ca-n Timișoara!) și foarte plăcut.
Tot sâmbătă, după ce am trecut din Lupeni prin Uricani, am ajuns și în Parcul Național Retezat. Aici s-a activat instant asiaticul din mine și nu m-am lăsat până nu mi-am umplut telefonul de poze: cu flori, cu iarbă, cu bolovani, cu stânci, cu brazi, cu afine, cu pietre, cu insecte, și cu multă voie bună, desigur!
Pe cât de verde și de frumos e totul aici, pe atât de liniștită este această zonă! E relaxant, e aer curat și apă limpede de munte. Inițial, m-am supărat puțin când am văzut că nu erau turiști absolut deloc, dar acum, gândindu-mă mai serios, cred că lipsa lor e un lucru bun: se păstrează natura intactă!
Oamenii sunt faini (ce-i drept, am eu „a soft spot” pentru hunedoreni), iar locurile sunt minunate. Ar fi păcat să râmână părăsite și uitate, mai ales că la ultimul recensământ a reieșit că populația este într-un declin fără precedent pe aici. Ca în toată România, de altfel!
De aveți drum prin zonă, nu uitați să poposiți pe aici, de nu aveți drum pe acolo, poate vă faceți! Afinele sunt coapte și vă așteaptă! 🙂
Mirela's Mood 