Am luat bucățelele și le-am înșirat pe-o masă maro din sufragerie. Nici nu a mai contat că erau toate amalgam, față dos. Nici nu mai conta că părea destul de greu să ne reîntregim… părticică cu părticică să fie potrivită iarăși la loc pe de-a-ntregul? Inimaginabil că vom duce la bun sfârșit sarcina în doar câteva ore…
Speranța ne-a făcut să lucrăm ca o echipă. Să căutam cea mai bună soluție în cei mai buni timpi ca să ne facem autoportretele în întregime. Ca doi artiști, am lucrat minuțios, iar rezultatul ne-a mulțumit pe deplin:
eu, cu un păr mai bogat ca niciodată și cu pupilele-mi dilatate ca de obicei
el, blând și ascultător, nițel mai grizonat ca-n realitate
Evident, din nou de mână:
p.s. e lesne de înțeles că iubim mult carourile! :))
Mirela's Mood 