de ce ai vrea să îți fie publicat un articol într-o revistă?

Întrebarea din titlu a fost cea care mi-a fost adresată când am spus în jurul meu că urmează să-mi fie publicat un articol într-o revistă. Pe moment nu am știut ce să răspund, m-a și necăjit puțin întrebarea, dar azi pot să revin cu niște răspunsuri mai ales că articolul a fost publicat ieri, am văzut revista, mi-am văzut numele pe coperta ei și la membrii echipei editoriale și am fost fericită.

I keep a low profile. După cum am auzit, cică blogării ar fi attention whores, ei bine, eu scriu pentru mine ce vreau și când vreau și nu există niciun fel de cenzură aici și asta pentru că multă lume din jurul meu nu știe că am blog: nu au știut nici foștii colegi, nici actualii, nu știu membrii ai familiei mele, nici măcar unii prieteni nu știu. Dacă mai multă lume m-ar citi, aș fi mult mai atentă la ce spun și probabil asta mi-ar impacta creativitatea…lucru pe care vreau să îl evit.

Și totuși, de ce am vrut să public un articol? Că doar asta presupune un impact vizual și un număr mai mari de cititori.

În primul rând, mi s-a oferit șansa să îmbin utilul cu plăcutul. Revista în care am scris este una internă, fiind a companiei pentru care lucrez; este exclusiv în engleză, iar ceea ce public acolo (am de gand să o mai fac) vor fi recenzii de cărți și articole de călătorie sau artă, așadar nimic mult prea personal precum aici.

Vorbind la modul cel mai serios, câți dintre noi au o astfel de șansă, una prin intermediul căruia, la locul de muncă (mediu corporatist în cazul meu), să îi fie publicate articole sau i se ofere acces la o grămadă de chestii culturale? De exemplu, săptămâna trecută am câștigat un bilet la Festivalul de film Ceau, Cinema!  Acum o lună am câștigat un concurs foto la două categorii primind drept premiu vouchere valorice destul de consistente.

Revenind la revistă, reacția colegilor mei m-a bucurat nespus. Am fost felicitată, pe mulți i-a motivat și influențat demersul meu și au venit să mă întrebe cum să facă să scrie și ei la revistă, unii au venit special până la mine la birou ca să-și manifeste admirația și să mă întrebe de cât timp scriu, toate astea în condițiile în care, în afara team liderei mele, nu știa nimeni de acest ‘proiect’ al meu.

În plus, am făcut din acest pas un punct important din Career Development Plan-ul meu, așadar am reușit să integrez această bucățică ca fiind parte adiacentă a dezvoltării mele profesionale. Scrierea articolului nu a durat mult, am prelucrat unul de aici, deci nu am pierdut timp și nici nu m-am lovit cu capul de pereți căutând inspirație.

All in all, mi s-a părut o situație din care am avut de câștigat oricum, am făcut ce-mi place din mai multe puncte de vedere și am îmbrățișat ideea cu foarte mult entuziasm! Me happy!