Originară fiind din Caraș, vă dați seama că mă cuprinde un foarte mare drag ori de câte ori lumea descoperă frumusețile unui județ încă insuficient de bine cunoscut românilor. Știm, știm, infrastructura bat-o vina! Oricum, spre a veni în ajutorul vostru, vă prezint un loc tare frumos și ascuns bine până nu demult: Tunelul Iubirii a fost descoperit de abia în 2013 de către doi fotografi amatori din Oțelu Roșu care au reușit să vadă cât de mult oferă ca priveliște o linie de cale ferată nefolosită în vremea în care localnicii din apropiere nici nu știau ce au lângă ei.
Dinspre Timișoara se merge doar pe drum național, mai exact pe DN 68 ca să fiu în conformitate cu google maps, iar oprirea necesară se poate face imediat după localitatea Obreja. Noi am lăsat mașina de-a lungul drumului într-o banală parcare- popas cum mereu se găsește la drumuri lungi, am coborât apoi pe o cărare (câțiva zeci de metri), am traversat un părâu mic și gata, am dat peste calea ferată! Este foarte simplu să o găsiți. Informații mai concrete găsiți aici.
Așteptările noastre au fost relativ simple, chiar mă gândeam după ce am văzut poze pe internet că nu are cum să fie atât de verde totul și atât de frumos. Ei bine, mă declar foarte fericită că am ajuns ieri acolo, iar sesiunea noastră foto este pe de-a întregul demnă de înrămat. Verdele tunelului iubirii este real, iar natura este splendidă!
Cât am fost acolo, ne-am mai întâlnit cu alte 6 cupluri. Unii veneau, alții plecau. M-a surprins până și asta căci, pentru o după-amiază de duminică foarte caniculară, plecasem la drum convinsă că nu va fi nimeni pe acolo. Era în jur de ora 3 p.m. când ne delectam cu acest peisaj la fața locului:
Faptul că ținta mini excursiei noastre de duminică a fost tunelul nu ne-a oprit să ne delectăm cu niște mâncare bună în restaurantul La aeroport din Buziaș, iar la întoarcere am oprit o tură și prin Lugoj cât pentru o înghețată de-a lungul pietonalei din centru. Un total de 5 ore câștigate din viața noastră pentru Buziaș, Tunelul Iubirii și Lugoj!