După mic dejunul sățios de pe hotelul – restaurant- vas de croazieră mediteranean, am pornit din nou la drumul nostru cu destinația Elada.
Înainte să termin cu această țară însă, aş vrea să adaug că, din ce am observat noi, Macedonia este o țară destul de religioasă şi că peste tot am văzut icoane, de altfel şi la hotel.
Mai au o pasiune mare şi pentru bisericuțe cățărate-n vârf de deal sau munte şi de notat ar fi şi faptul că totul poartă numele lui Alexandru cel Mare: de la autostrada care le străbate țara până la aeroportul din Scopije. Peisajul în timpul traseului prin Macedonia a fost unul foarte ofertant. De altfel, Veles, de unde am mai alimentat o tură maşina, ni s-a părut a fi un oraş tare drăguț:
Revenind la titlu, cum credeți că ne-a aşteptat Grecia? Cu lentoare! Am stat aproximativ o oră la coadă la graniță ca totuşi atunci când am ajuns în dreptul vameşului să scăpăm cu un simplu la revedere românesc în mai puțin de 30 de secunde.
A meritat? Eu zic că da, every second of it. Drumul a fost în continuare superb (cu excepția zonei în apropiere de graniță), leandrii sunt înfloriți, munții foarte împăduriți şi înalți, autostrada net calitativă celor din Serbia şi Macedonia şi multe tunele, enorm de multe tunele. Atâtea au fost de am rămas cu impresia că drumul spre Lefkada a fost făcut predominat traversând munții prin tunele.
Am ajuns la hotel în jur de ora 18. Ne-am cazat, după ce era să primim o cameră pentru 3 persoane, şi am descoperit priveliştea ce ni se aşterne din balconul camerei:
Bagajele sunt pe jumătate desfăcute şi acum, dar am ieşit la plimbare ca să găsim cea mai apropiată plajă care e la 10 minute de mers de hotelul în care suntem cazați. Este superbă, iar picioarele noastre au testat apa. Mai adaug că acum, după reîntâlnire, am realizat că-mi fusese dor de Mediterană şi că nu o mai văzusem din 2011!
Mirela's Mood 