Majoritatea articolelor citite de mine înaintea plecării noastre înspre insulă lăudau Lefkada pentru superbele-i plaje. Drept să spun, cred că a fost unul dintre motivele importante pentru care mi s-a creat un mic fix legat de ce vreau să vizitez pentru prima oară când ajung în Grecia tocmai acest colț de rai.
Așa se face că după mic dejun și o cafea relaxantă pe terasa hotelului, ne-am hotărât ca vineri să ne avântăm și noi mai înspre insulă și să vizităm partea de sud și sud-vest a acesteia urmând să bifăm două dintre cele mai vehiculate plaje: Porto Katsiki și Egremi.
Habar nu aveam eu ce mă așteaptă! Știam că-s scări de coborât ca singur acces pe plajele respective (fără a lua în calcul eventuale vapoare): peste 100 pentru Porto Katsiki și peste 300 pt Egremi, dar chiar și așa, întreg efortul fizic a meritat pe deplin!
Mai întâi am descoperit portul Vasiliki unde ne-am oprit pentru o mini sesiune fotografică:
Iar apoi, traversând dealurile, munții și satele pitorești cu drumuri mult prea înguste printre stânci și apoi plantații de măslini, am ajuns să vedem marea de undeva sus, de vis a vis de restaurantul- terasa Oasis. Moment în care am simțit că suntem acolo unde trebuie pentru o vacanță perfectă! Și că suntem fericiți!
Pașii (de fapt, roțile mașinii) ne-au purtat în continuare spre plaja Porto Katsiki unde am decis că ne vom bălăci și bronza nițel. Evident, plaja respectivă arăta fabulos, iar cele peste 100 de scări de coborât și apoi de urcat (la plecare) nu au fost problematice:
Valurile mării erau destul de agitate astfel încât mai toată lumea își așternuse prosoapele după sfoara pusă ca indicator unde să NU te așezi ca să eviți eventuale bucăți de stâncă ce ar putea să pice pe plajă. Cum necum, noi și sub stâncă, ne-am trezit cu toate prosoapele ude la un moment dat, atât de tare veniseră valurile! Asta nu ne-a descurajat și, după ce am plecat de acolo și am luat prânzul la terasa Oasis, ne-am continuat ziua de bronz și spre plaja Egremi.
Peste 300 de scări la coborâre plus pante multe (înaintea scărilor!) ne-au așteptat acolo! Dacă la coborâre am poze zâmbind, la urcare am fost terminată! Ziua respectivă fusese una în forță pentru mine! Deja aveam scări la activ și lupte cu valuri, deci ultima urcare a scărilor la plecarea dinspre Egremni s-a lăsat cu multe pauze de respiro și cu un iubit care căra 2 ghiozdane, un aparat foto profi și o pungă cu papucii noștri de baie. Eu mă căram doar pe mine și-mi era mai mult decât suficient! :))
Cum a fost însă la Egremi? A fost unul dintre punctele culminante ale vacanței noastre!!! De departe a fost plaja care ne-a plăcut cel mai mult: plajă largă ca spațiu, foarte frumos amenajată, pietrișul a fost mai fin, iar valurile mării au fost perfecte. Ne-am simțit ca doi copii fericiți în momentele respective. Deși niciunul nu știe să înoate, ne-am distrat cel mai mult aici în apă pentru că efectiv ne făceam de cap cu valurile mării care erau atât de puternice încât dacă nu te țineai bine pe picioare te dădeau cu fundul de țărm (la propriu! vorbesc din experiență!) după ce că te mai și plimbau câțiva metri. :)) Destul de periculos, dacă stau să mă gândesc acum bine, valurile fiind atât de puternice te puteau trage și în sens invers cu o foarte mare ușurință.
Ne-a părut rău ca am ajuns acolo în a doua parte a zilei, dar dacă începeam cu Egremni ne-ar fi plăcut atât de mult încât mai mult ca sigur nu am mai fi ajuns și la Porto Katsiki…
La întoarcere, ne aflam din nou pe drumul sinuos de munte abordat cu mult tact de prietenul meu care este un șofer desăvârșit și resimțit cu stres de către mine (îngustimea drumurilor insulei, curbele și pantele abrupte m-au agitat destul de mult…de teamă). Peisajele, în schimb, ne-au clătit din nou ochii:
Mirela's Mood 