Cum nu am prea stat noi la soare în zilele deja petrecute prin Grecia, în ziua 6 am zis că rectificăm problema și că ne bronzăm. Așa că am plecat în căutarea plajei perfecte prin Lefkada, desigur că una nouă și nevăzută până atunci căci nu voiam să repetăm nimic din ce am văzut anterior!
Fiind pe un tărâm generos din acest punct de vedere, am avut de unde alege și ne-am îndreptat spre partea nord-vestică a insulei, începând cu plaja Pefkoulia: o plajă micuță, dar nu suficient de animată sau de fără alge încât să ne facă să rămânem acolo:
Așa că am căutat în continuare și am și găsit ceva ce ni se potrivea: Agios Nikita! Aici ne-am pus prosoapele pe un loc acoperit de stânci (ca să ne asigurăm că nu vor fi udate fix ca în ziua precedentă) și ne-am bălăcit, ba printre stânci, ba pe unde erau oameni și valurile mai mari:
Problema cu locul pe care l-am ales avea să apară pe măsură ce înaintam în după-amiază: cum soarele se îndrepta vestic, devenea acoperit de stâncile cele mai înalte făcându-ne umbra. Ne-am mutat în fix cealaltă parte a plajei, unde, evident că, prosoapele ne-au fost udate de valuri din nou! :))
Nu am avut timp să ne supărăm: ne-am distrat prea fain în valurile ce se spărgeau cu mare avânt în țărm! Ce altceva puteau face în mare doi oameni care nu știu să înoate?
Cu plimbările noastre dintr-o parte în alta, plus prânzul la una din terasele de lângă plajă, s-a făcut seara, iar prietenul meu insista să mergem într-un alt loc care era cap de listă printre locurile de vizitat pe insulă. Nu eram suficient de bronzați pe cât ne-am fi dorit, dar nu mai conta! Urma să vizităm un alt sat de munte, pe acele drumuri înguste care mă stresau, pentru a lua cina la un restaurant faimos pentru terasa-i suspendată cu o privelișe perfectă a mării și care-ți dădea senzația că ești deasupra norilor, toate astea pentru a vedea apusul de la orele 19:50 p.m.
Satul, pe nume Exhantia, arăta așa:
iar resturantul, denumit Rachi ne-a primit cu mâncare bună:
și cu panorama de neuitat:
Nu mai văzusem până atunci nici măcar un simplu apus de soare la mare (oricare ar fi ea), dar de data asta am reușit să văd unul ca-n povești, de la înălțime! Mă gândesc acum că parcă-s insuficiente cuvintele pe care le-aș putea folosi aici să descriu cum a fost și cum ne-am simțit…
A fost din seria VENI, VIDI, AMAVI!…
Mirela's Mood 