Statul la plajă și apusul de soare la mare


Cum nu am prea stat noi la soare în zilele deja petrecute prin Grecia, în ziua 6 am zis că rectificăm problema și că ne bronzăm. Așa că am plecat în căutarea plajei perfecte prin Lefkada, desigur că una nouă și nevăzută până atunci căci nu voiam să repetăm nimic din ce am văzut anterior!

Fiind pe un tărâm generos din acest punct de vedere, am avut de unde alege și ne-am îndreptat spre partea nord-vestică a insulei, începând cu plaja Pefkoulia: o plajă micuță, dar nu suficient de animată sau de fără alge încât să ne facă să rămânem acolo:

20150912_114437 20150912_114751 20150912_114757 20150912_114937

Așa că am căutat în continuare și am și găsit ceva ce ni se potrivea: Agios Nikita! Aici ne-am pus prosoapele pe un loc acoperit de stânci (ca să ne asigurăm că nu vor fi udate fix ca în ziua precedentă) și ne-am bălăcit, ba printre stânci, ba pe unde erau oameni și valurile mai mari:

20150912_121749 20150912_121735 20150912_121741 20150912_121745

Problema cu locul pe care l-am ales avea să apară pe măsură ce înaintam în după-amiază: cum soarele se îndrepta vestic, devenea acoperit de stâncile cele mai înalte făcându-ne umbra. Ne-am mutat în fix cealaltă parte a plajei, unde, evident că, prosoapele ne-au fost udate de valuri din nou! :))

Nu am avut timp să ne supărăm: ne-am distrat prea fain în valurile ce se spărgeau cu mare avânt în țărm! Ce altceva puteau face în mare doi oameni care nu știu să înoate?

Cu plimbările noastre dintr-o parte în alta, plus prânzul la una din terasele de lângă plajă, s-a făcut seara, iar prietenul meu insista să mergem într-un alt loc care era cap de listă printre locurile de vizitat pe insulă. Nu eram suficient de bronzați pe cât ne-am fi dorit, dar nu mai conta! Urma să vizităm un alt sat de munte, pe acele drumuri înguste care mă stresau, pentru a lua cina la un restaurant faimos pentru terasa-i suspendată cu o privelișe perfectă a mării și care-ți dădea senzația că ești deasupra norilor, toate astea pentru a vedea apusul de la orele 19:50 p.m.

20150912_191348

Satul, pe nume Exhantia, arăta așa:

20150912_184141

iar resturantul, denumit Rachi ne-a primit cu mâncare bună:

20150912_190039

și cu panorama de neuitat:

20150912_192832 20150912_194156 20150912_195101

Nu mai văzusem până atunci nici măcar un simplu apus de soare la mare (oricare ar fi ea), dar de data asta am reușit să văd unul ca-n povești, de la înălțime! Mă gândesc acum că parcă-s insuficiente cuvintele pe care le-aș putea folosi aici să descriu cum a fost și cum ne-am simțit…

A fost din seria VENI, VIDI, AMAVI!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s