Am profitat de un ultim weekend insorit din octombrie luându-ne două zile de concediu și îndreptându-ne spre Hunedoara. Prietenul meu avea întâlnirea de terminare a 10 ani de liceu (la anul o voi avea și eu pe a mea și de abia aștept!) și deci trebuia neapărat să ajungă în orașul natal vineri.
Având în vedere ruta și bilețelul nostru cu locurile deja extrase de care vă povesteam aici, ne-am abătut puțin din drum oprind mai întâi la Sarmizegetusa. Atenție, vorbim aici despre Ulpia Traiana Sarmizegetusa care a fost capitala Daciei romane și nu despre Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac înainte de cucerirea romană. Ulpia Traiana se găsește în localitatea Sarmizegetusa din Hunedoara, iar Regia se află la o distanță de 40 de kilometri de aceasta, în localitatea Grădiștea de Munte, din același județ. Sincer, nici eu nu știam până acum care sunt diferențele dintre cele două!
Știu că mulți nu sunt mari faini ai „ruinelor” și că nu prea înțeleg ce sens are să te holbezi la rămășițele unor ziduri vechi. Mai știu și că multă lume nu le prea are cu istoria și că nu e una dintre disciplinele cele mai iubite prin școli, dar eu, personal, ori de câte ori am avut ocazia să vizitez un sit arheologic am făcut-o. Am fost în amfiteatre romane rămase în picioare, am pășit pe poduri la fel de vechi cât am fost în Franța și de fiecare dată m-am simțit norocoasă pentru această șansă. E un sentiment nemaipomenit de continuitate, te gândești la cei ce au pășit exact acolo înaintea ta, la ce au clădit, la ce ne-au transmis, la ce a rămas în urma lor, la cât de mult au influențat culturile și popoarele europene de astăzi. Te simți mic, un simplu trecător, așa cum s-au perindat atâția pe acest pământ…Pașii mei în Sarmizegetusa reprezintă un moment de contemplare, de liniște interioară, de uimire și de respect față de predecesorii noștri…
Mirela's Mood 