Da, aceasta e poza mea de profil de aseară începând. Intenționam să o păstrez la profil doar 24 de ore, dar acum o voi păstra mai mult timp! De ce?
Pentru că așa vreau, pentru că așa simt, pentru că sunt solidară cu tot ce s-a întâmplat în Franța. Nu-mi pasă că francezii nu au pus poză cu steagul nostru după drama de la Colectiv, căci nu e vorba de același lucru. La Colectiv a fost avut loc un incendiu provocat de nesimțirea unor patroni lacomi care, by the way, a fost acoperit de toată presa și televiziunile franceze.
În Paris a avut loc un atentat terorist de amploare, o crimă împotriva umanității. Una care se poate repeta oricând în oricare altă capitală europeană…
Pe lângă asta, noi, ca popor european, suntem mai legați de francezi, decât de sirieni, libanezi sau congolezi. Nu, nu spun că viețile respectivilor sunt mai puțin importante. Personal, spun doar că în prezent eu lucrez cu și pentru francezi, adăugând și faptul că am locuit acolo. Când am stat în Franța am făcut parte din comunitatea locală și, deși singură printre străini, oamenii respectivi m-au primit în casele lor, am stat la aceeași masă cu familia lor, au avut grijă de mine, am fost foarte implicată și activă în toate acțiunile școlii, m-au lasat să învăț copiii cu care lucram despre România. Cât am stat acolo eu eram filtrul lor despre tot ceea ce însemna România, vedeau la televizor chestii negative la adresa țării noastre și apoi a doua zi mă întrebau pe mine dacă e adevărat sau nu pentru că voiau să înțeleagă care e situația cu rromii sau care e situația politică de la noi din țară. Sunt la fel de sigură că dacă aș fi experimentat toate astea în Sudan, în cazul unei calamități, aș fi avut poză de profil cu steagul lor acum.
Știu că francezii au ridicularizat românii drept hoți la televizor, dar mai știu și cât de rușinată și de jenată am fost când am ajuns la Paris și când am văzut cum ne este terfelită imaginea țării de cerșetorii de etnie rromă sau de pungașii români de pe străzile capitalei lor care, credeți-mă, sunt foarte, foarte mulți. Mai știu și că în toate cluburile din Franța nu se fumează și că atunci când am fost dusă într-unul româneasc, puteai tăia fumul de țigară cu cuțitul, deci nici măcar nu le-a trecut prin cap românilor de acolo faptul că ei nu respectă legea une țări care i-a primit și care le-a oferit ajutoare sociale…
Așa și cu refugiații…sunt pro refugiați pentru că oamenii respectivi sunt terorizați și înspăimântați și speră la o viață mai bună pentru copiii lor. E clar că noaptea de vineri, 13, e una fără precedent pentru Europa, dar e la fel de clar și că astfel de acțiuni sunt la ordinea zilei în țările din Orientul Mijlociu din păcate, dar, legile și cutumele unei țări trebuie respectate, fie că cei care trebuie să le respecte sunt români sau bulgari plecați la muncă în țările occidentale, fie că sunt maghrebieni, fie că sunt refugiați sirieni sau mai știu eu de ce alte origini și poate că Franța a fost prea permisivă.
Eu nu cred în granițe închise, dar cred în obligativitatea respectării legilor și a cutumelor atunci când ești într-o altă țară decât a ta fie ea arabă sau europeană. Punct.
Regret din toată inima toate pierderile omenești recente din Siria, Congo, Liban, Rusia precum le regret și pe cele din Franța sau de la noi. Le-am urmărit pe toate, atât cât au fost acoperite de presă, mai mult sau mai puțin. Și mai regret un lucru: religia!
Religia care dezbină în loc să unească, religia dusă la extremism, interpretarea unor cărți sfinte în fel și chip în lupta pentru putere, autoritate și bani nu sunt lucruri noi. Așa au stat lucrurile dintotdeauna, toate în numele religiei. Faptul că țările cele mai pacifiste și civilizate sunt și țările cu cel mai mare număr de atei îmi pune la modul cel mai serios mari semne de întrebare…
Și poate că-s naivă, dar eu cred în continuare în binele care învinge și asta îmi e religia de fapt.
Mirela's Mood 