Joi dimineata e cel mai chinuitor. De abia ne trezim. Inchidem alarmele pe rand. Snooze. Mai amanam putin. Cand incepe ziua de joi resimtim toate oboselile saptamanii. Vineri parca ne trezim totusi cu speranta venirii weekend-ului…

Asa ca joi dimineata, saptamana asta, am atins cu o deosebita gratie nivelul absolut de gradinita! Da, gradinita, ati auzit bine! New level unlocked- kindergarten!

Ovidiu isi pusese in picioare sosetele curate, moment in care eu, dezolata si extrem de somnoroasa, in mijlocul camerei, cu niste sosete pregatite si pentru mine in mana-mi dreapta, m-am uitat la el si i-am spus languros  rasfatat ca eu vreau sosetele lui!

Si-a dat putin ochii peste cap, apoi tacand si-a scos sosetele si mi le-a dat sa le port eu, facand schimb cu ale mele.

…

Ajunsa la lucru mi-a fost amintit intr-un meeting ca joi era chiar Ziua Recunostiintei si, ca un exercitiu, ni s-a cerut sa punem in cuvinte cateva lucruri pentru care suntem recunoscatori. Primul loc la mine: sosetele iubitului meu care in acel moment insemnau pentru mine intreaga lume si un colt generos de univers.